Eu si Trabantul

Deoarece stiam cate ceva despre “aventurile” lui Dl. Dan YO3AID cu “celebra” masina Trabant, am tinut neaparat sa ne povestesca cateva intamplari mai importante din viata Domnie Sale legate de acest autoturism.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Dl. Dan, stiu ca de-a lungul timpului ati avut mai multe autoturisme, iar unul dintre ele a fost un Trabant. De aceea v-as ruga sa ne povestiti cateva din calatoriile facute cu acest automobil.

YO3AID: Daca tot am ajuns pana la Hateg ce ne-am zis, eu si Sanda (sotia), hai sa petrecem catava zile in Retezat.

YO3CCC: In ce an se intampla?

YO3AID: Era in 1974. Am intrat pe langa Sarmizegetusa pe valea Raului Mare si ne-am oprit la cea mai din munte asezare “Gura Apei”.

 

 

Acum “Gura Apei” este sub apa, sub lacul de acumulare al barajului de pe Raul Mare.

YO3CCC: Din ce era compusa aceasta asezare?

YO3AID: Asa arata, ca in poza de mai jos, doua trei case si cateva casute.

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: In care dintre ele v-ati cazat?

YO3AID: Casuta in care am dormit era prima dinspre ulita si intr-una din dimineti, foarte devreme, am fost treziti de zgaltaituri puternice. Cutremur (!) si am sarit in picioare. Cand colo trecea spre pasune o cireada si una din vaci se scarpina pe spinare cu acoperisul casutei noastre.

YO3CCC: Mai erau si alti turisti acolo?

YO3AID: Liniste si pace, in afara de noi cred ca mai era o singura pereche, plecam dimineata si reveneam seara.

YO3CCC: Unde sunteti in poza asta?

YO3AID: Aici suntem pe malul lacului Bucura, deci in rezervatia Retezat.

 

 

 

 

 

 

Dupa o tropaiala buna era o placere sa-ti arunci incaltarile si ciorapii.

In vale se vede lacul Zanoaga.

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: In fiecare zi faceati trasee?

YO3AID: Aveam si zile de refacerea fortelor cand stateam numai in preajma casutei.

YO3CCC: Va scaldati in apele din zona?

YO3AID: Si balacitul acesta era o minunatie…a fost o vara superba.

Sanda a gasit un pui de ciobanesc dar stapanul lui se tinea scai de noi de frica sa nu il furam.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

…..si a mai gasit ceva, fragi (!) de care era tare mandra.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Din fragii acestia, cu albus de ou si zahar, Liana a facut un soufflé sa-ti lingi degetele. A facut si un schimb in natura cu cealalta pereche, le-a dat din soufflé si a capatat pastravi la gratar….

YO3CCC: Ceva intamplari cu Trabantul?

YO3AID: In teribilismul meu am avut si neplaceri, la trecerea unui sant am rupt gatul galeriei de evacuare si….oribil, am umplut muntele de zgomot, dar trebuia sa aduc masina la baza.

YO3CCC: Cum ati rezolvat problema?

YO3AID: Pe vale am dat de un SMT cu atelier si de un sudor in fonta priceput. Cu sudura facuta atunci am dus motorul pana l-am schimbat. Cat a stat la mine Trabantul a avut parte de doua motoare.

 

 

 

 

 

 

 

Cam asta a fost in 1974.

YO3CCC: Ati mai trecut pe acolo?

YO3AID: Eu am revenit peste ani in Retezat inca de doua ori, o data cu Sanda si ultima data in concurs, cu cortul, antenele si aparatura; a fost Campionatul International al Romaniei in UUS (unde ultra scurte).

YO3CCC: Pana unde v-ati “catarat” cu Trabi?

YO3AID: Am urcat cu Trabantul pana la cabana Pietrele. Am urcat Vf. Papusa 2508 m si… am luat campionatul…

YO3CCC: Cu cine ati facut echipa in concurs?

YO3AID: Cu exceptia Campionatului Romaniei de UUS cand am participat

sub echipa YO3KAA cand am facut echipa cu YO3SK (+) sau participarea

in echipele Romaniei la concursuri peste granite, in rest am participat numai

la categoria “individual” dar ajutat la ascensiuni de colegi de la serviciul meu,

neradioamatori dar iubitori de munte, Mircea Teodosiu (+), Florin Iordache (+)

precum si Ion Pop. 

YO3CCC: Cu ce aparatura si cu ce antene ati lucrat?

YO3AID: Imi aduc aminte cu mandrie de aparatele facure de mine, cele pentru

UUS, au urmat cele pentru US; A7B-ul a fost singurul aparat “de fabrica” pe care

l-am avut. Am avut nebunia de a urca la Vf. Omu cu aparatura pe tuburi si

convertizor 24 V / 220 V. A urmat statia de UUS cu tranzistoare, ca si cea cu tuburi cat si cea tranzistorizata, avea frecventa de emisie fixa, pe cuart; emiteai apelul si apoi scanai toata banda sa vezi cine iti raspunde….

In 1980 am avut sansa sa-mi cumpar prima mea aparatura de radioamator

TS180 si TR9000.

Cat despre antene, ce sa spun, caram statia cu tuburi care ocupa tot rucsak-ul

iar antena era un Yagi cu 5 elemente, caram statia tranzistorizata si patru

acumulatoare “de Mobra”, antena era Yagi cu 9 elemente…..

Mai tarziu am trecut la antene mai evoluate, 4 Swan-uri sau doua F9FT.

YO3CCC: In ce concursuri ati mai fost cu Trabi?

YO3AID: Aproape in toate concursurile, incepand cu Parang, Retezat, continuand cu Fagarasi, Bucegi, Penteleu, Calimani si terminand cu Rodnei.

YO3CCC: Pe unde ati mai calatorit cu Trabantul?

YO3AID: In vederea concursului pe UUS din weekend-ul ce urma am hotarat cu Mircea sa urcam pe “acoperisul Romaniei” prin Sud. Am pornit deci pe valea Raului Doamnei.

YO3CCC: Cand se intampla asta?

YO3AID: In 1977.

 

 

 

 

 

 

 

Peste garla se vede asezamantul de rugaciune foarte vechi “Corbii de piatra” si ne-am oprit sa-l vizitam.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

In biserica sapata in peretele de piatra se afla cea mai veche pictura murala din tara, acum foarte degradata.

 

 

 

 

 

 

 

Bisericuta din lemn statea pe un teren nesigur si a fost mutata la baza dealului, 20 m mai jos. In ea se slujeste numai iarna. Si trapeza pentru hramuri sau pomeni este sapata tot in aceelas perete.

 

 

 

 

 

 

 

Ne-am continuat drumul si peste putin timp am ajuns la Vasalatu, acolo unde din valea Raului Doamnei se desparte spre stanga de Valea Rea.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Dig din busteni pentru “haitele”  din vremea plutaritului.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

De aici incolo intram in inima Fagarasului, trecand pe “la Nisipuri” ajungem in locul unde incep sa se vada caderile de apa.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Mai aveati mult de mers?

YO3AID: Am mai avut putin de mers si am ajuns in locul unde drumul se termina, la “Stana Burnei”.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Era pustiu, am instalat cortul pentru inoptare si la inserare ne-am trezit inconjurati de turma care venea la culcare si de cainii “din dotare” care doar ne-au mirosit si s-au dus spre casa cu gandul la jintitza si mamaliga zilnica. Daca le dadeai carne nu mancau, nu stiau saracii ce-i aia.

Am pornit a doua zi, cand umbra este lunga, cu tot echipamentul, mancare si doua bidoane cu apa.

Cum treci de stana Burnei, pe stanga, apare din padure “Pishetoarea Burnei” navalnica.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Suntem deci in cea mai de jos treapta a caldarilor glaciare. Apa nu se vede inca, soarele este prea jos.

 

 

 

 

 

 

Fiecare treapta are o portiune de odihna si una de efort pana la treapta urmatoare.

YO3CCC: Cate trepte de acest gen ati avut de escaladat?

YO3AID: Cred ca in drumul nostru au fost patru astfel de trepte. De fapt se pot socotii dupa numarul de cascade intalnite.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Aici suntem pe ultima treapta, cea mai de sus, chiar la picioarele “uriasilor”.

 

 

 

 

 

 

Am pornit urcatul prin stanga, parca mai usor.

Pe drum am facut o poza, un caraghioslac, doua expuneri pe acelas  cliseu, nu stiu cum a fost posibil, aparatul meu un FED2 se armeaza numai cand tragi filmul (!?)

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ultimul efort……..

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Ne mai odihnim un pic...

YO3CCC: Va rog sa ne povestiti cate ceva despre cel cu care ati facut multe asemenea ascensiuni.

YO3AID: Mircea Teodosiu, coleg de serviciu, om de munte si sufletist; datorita lui am cunoscut mai toti muntii Romaniei si pretextul a fost in general participarea la concursuri de radioamatori. A fost unul din sutinatorii “Floarea De Colt”. Eu am profitat de el si sper ca si el m-a indragit. Cu Trabantul si Nea Mircea eram nedespartit. Mircea si Puica, sora sa, au fost sustinatori ferventi ai concursurilor de “orientere turistica”.

Niste oameni mici de stat dar plini de inima !

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

YO3CCC: Mai puteati sa urcati?

YO3AID: Ultimii metri au fost cu respiratie completa la fiecare pas, eu sunt om de oras si pe atunci mai si fumam...

YO3CCC: Cum era vremea pe sus?

YO3AID: In sfarsit pe varf, a fost o vreme minunata !

 

 

 

 

 

 

De sus, cand te stii mai sus decat toti, ce-ti trece prin minte….

Desigur, numai gandul ca ai reusit sa te depasesti. Frumusetile de sub tine sunt la fel, doar privite altfel, ai schimbat doar perspectiva.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Se vede bine iezerul triunghiular de unde porneste firul apei ce alimenteaza Valea Rea. In mijloc dreapta se vede un punct galben, este refugiul Salvamont.

YO3CCC: Unde v-ati “cazat”?

YO3AID: Dupa admirarea peisajului a trebuit sa amenajam habitatul fara de care noi suntem pierduti ! La 10 m sub varf Mircea a gasit un loc, care imbunatatit cu cateva brazede a putut sustine cortul nostru intr-o pozitie cat de cat orizontala.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

A urmat pregatirea pentru a doua zi si in final o privire spre “gazda” noastra.

 

 

 

 

 

 

Peste noapte condensul din respiratia noastra se depunea pe cort si cadea ca picaturi peste noi. Aceasta pana mai spre noapte, cand ploaia a incetat. Dimineata am deslusit misterul, condensul a inghetat, interiorul cortului era alb….

Bidoanele cu apa erau sloi, asa ca am inceput ziua jegosi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am coborat pe lumina din Valea Rea si am oprit la Bahna Ursului unde am inoptat.

 

 

 

 

 

 

Mircea, amintire vesnica.

                                                           Dan Ilie Potop YO3AID     

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Eu%20si%20Trabantul/index.html