Sa facem cunostinta cu Dumitru Dumitru YO3QL

Pe nea Mitica YO3QL l-am cunoscut in 1979 cand s-a mutat la mine in cartier si am avut prima legatura radio, fapt confirmat de QSL-ul din albumul foto care insoteste articolul. Au urmat foarte multe intalniri la Radioclubul din strada Dr. Staicovici. Dupa 1992 ma vizita foarte des la serviciul pe care-l aveam atunci, care era foarte aproape de locuinta dansului. De asemenea si eu i-am facut mai multe vizite acasa; intr-una din vizite am facut un filmulet, sus pe terasa blocului, cu sistemul de orientare al antenelor pe care il avea atunci, dar si la masa de lucru alaturi de aparatura radio.

YO3CCC: Data si locul nasterii.

YO3QL: Iarna timpurie, cu zapada multa. O sanie care trece dealul Omoricea, se rastoarna in sant. In sanie se afla o gravida si sotul ei. Sunt viitorii mei parinti, pentru ca eu ma voi naste a doua zi, adica la 24 noiembrie 1927, in satul Nenciulesti al comunei Tetoiu din Judetul Valcea.

YO3CCC: Unde se duceau?

YO3QL: Tatal meu, mecanicul Tudor Dumitru, original din satul Bude, o furase pe mama, adica pe Ghiorghita Bica, plecase cu ea la Bucuresti iar acum o adusese la familia ei tocmai pentru a astepta nasterea. Accidentul a grabit evenimentul. Am fost inregistrat ca fiu al Ghiorghitei, iar recunoasterea din partea tatalui va veni abia in 1931 cand se vor casatori oficial pentru ca venea pe lume si unul din fratii mei! Alte vremuri...

YO3CCC: Unde v-ati petrecut copilaria?

YO3QL: Copilaria mica am petrecut-o la Ninciulesti, crescut de surorile mamei. Parintii erau la Bucuresti, tatal la Hotel Royal Palace iar mama la fabrica Rafil. Aveau servicii si trimeteau pachete... cam la fel ca acum! Nimic nu se schimba, doar oamenii...

YO3CCC: Cand ati venit la Bucuresti?

YO3QL: In 1934, sunt adus la Bucuresti si inscris la scoala. Locuiam in strada Brezoianu Nr. 24, la Hotelul Royal Palace, vis-a-vis de ziarul Universul si in vecinatatea celorlalte mari redactii: Dimineata, Adevarul, Timpul, Facla, Porunca Vremii, Curentul si inca altele mai mici. Aici era centru presei romanesti.

YO3CCC: Cum va simteati in acest cartier agitat?

YO3QL: Cartierul era absolut extraordinar. Plin de agitatie, ziaristi, functionari, lucratori, teatre, magazine, carciumi, femei usoare, trasuri, masini, galagie ziua si noaptea, scandaluri, crime, furturi, jocuri de noroc, vecinatatea Palatului Regal, a Teatrului National, fapte si imagini care navaleau peste mintea copilului venit de la Ninciulesti sa locuiasca la Hotel Royal Palace in Bucuresti.

Toate isi vor fi pus amprenta emotionala dar si morala asupra mea. Copilarie fericita, dar viata mea avea sa cunoasca de-a lungul timpului multe schimbari fundamentale, dramatice.

YO3CCC: Unde ati facut scoala primara?

YO3QL: Am facut primele trei clase primare la Scoala Nr. 3 Golescu, situata pe strada Azilul de Noapte; treceam de altfel pe langa un asemenea azil. Peste drum fata de scoala se afla intrarea actorilor de la Teatrul Regina Maria. Coleg de banca l-am avut chiar pe baiatul sufleorului de la acest teatru. Colegul meu se numea Dan Desliu si a devenit mai tarziu cunoscutul poet.

Anii treceau, lumea, pentru mine capata alte dimensiuni.

YO3CCC: Unde va faceati vacantele de vara?

YO3QL: In fiecare vara, faceam vacanta la Nenciulesti. Aveam deja doi frati mai mici iar parintii mei isi construisera o casa frumoasa acolo, “la tara”. O sora a mamei (Maria Pauna) se ocupa de casa, de pamant si fireste si de noi copiii. Avea si ea trei fete si un baiat. In anul 1937, parintii au hotarat sa ne lase acolo pentru mai multa vreme, pentru a beneficia de “aer curat”! Aveam 10 ani. Am facut clasa a IV-a la Nenciulesti. Au trecut de atunci 75 de ani, dar as putea povesti multe despre aceasta perioada. Cum munceam la camp cu cei mari pe pamantul profesorului Stefanescu, cum opream cu ceilalti copii raul Sasa pentru a prinde “fite”, cum mergeam obligatoriu la biserica Duminica, cum mergeam cu vitele la pascut sau cum asteptam pachetele de la Bucuresti cand venea masina lui Boboc si mai apoi a lui Moaca.

YO3CCC: Dupa vacanta de vara reveneati la Bucuresti?

YO3QL: Ne intoarcem apoi la Bucuresti si continuam scoala. Timpul liber il petrec acum in atelierele conduse de tatal meu. Voi invata de la el si de la lucratorii lui multe si folositoare notiuni despre felurite meserii.

Dupa 1940, viata mea se complica mult. Tata mai mult concentrat decat acasa. Mama, fara serviciu, frati de crescut, sunt angajat ca ajutor al tatalui meu, deci mecanic! Aveam 13 ani! Dupa clasa a VII-a, voi opta pentru scoala profesionala, pe care o faceam seara pentru ca ziua lucram. A urmat razboiul, cu tatal plecat pe front. A ajuns pana la Sevastopol. Apoi a fost infirmier pe un avion care transporta raniti. S-a intors abia dupa 23 august 1944.

YO3CCC: Ce meserii ati practicat?

YO3QL: Am fost mecanic, zincograf, electrician, vanzator de covrigi, liftier, dar cel mai mult am fost strungar. Pana in 1948.

YO3CCC: Cand v-ati apucat de teatru?

YO3QL: Din anul 1945, am inceput sa ma pregatesc pentru teatru. Am urmat cursurile Conservatorului “Astra” trei ani. Aici, am fost elevul lui Costache Antoniu. Sfatul  l-am primit de la marele actor Ion Manolescu. Acesta locuia la Hotelul Royal Palace. Cursurile la acest “Conservator” au insemnat marea cotitura din viata mea. Aveam serviciu, lucram dimineata iar dupa amiaza eram student la “Astra”.

YO3CCC: Cand ati debutat ca actor?

YO3QL: In anul 1946 debutez ca actor la “Teatrul Nou” in piesa “Focurile” de Eusebiu Camilar si Magda Isanos. Tema piesei era revolutia lui Horia, Closca si Crisan iar eu jucam Ologul - un sfetnic al lui Horia.

In aceeasi perioada de timp se petrec evenimente dramatice in familie. Tatal meu, venit bolnav de pe front, se va retrage in 1946 la Nenciulesti. Aici va muri in 1947, iar mama mea va ramane si ea definitiv (1973) la Nenciulesti.

In anul 1948, se infiinteaza Ansamblul Artistic al Confederatiei Generale a Muncii. Cum dupa cursurile de la Astra eram “calificat”, dau examen la sectia de teatru si...  reusesc! Sunt angajat ca actor! Si asta voi fi in urmatorii 40 de ani, pana la pensionare. Dar, cum in aceelasi an (1948) se produce reforma invatamantului, iar “Astra” era particular, dau din nou examen la Institutul de Teatru I.L. Caragiale si... reusesc! Voi fi student timp de patru ani, avand profesori pe d-na Aura Buzescu, Vlad Mugur, G. Timica si Radu Beligan. Am terminat Institutul de Teatru in 1953.

YO3CCC; In anul in care m-am nascut eu. Hi!

YO3QL: Asa este. La examenul de stat am jucat rolul prof. Andronic in “Ultima Ora” de Mihail Sebastian iar lucrarea de diploma a avut tema “W. Shakespeare si umanismul renasterii”. In tot timpul facultatii am fost angajat al Ansamblului CGM (pana in 1954). In anul patru de facultate am primit propunerea de a lucra dupa absolventa in Ministerul Culturii. Orice s-ar spune despre acele vremuri, pentru teatre ele au fost extraordinare. Se infiintau “Teatre de Stat” in toate regiunile (judetele) tarii. Actorii aveau toti angajament. Directorul General al Artelor, profesorul Paul Cornea, a fost un mare animator de cultura.

Am cunoscut in anii aceea toate teatrele din Romania. Am vorbit, am lucrat in comisii, am analizat creatii actoricesti sau regizorale in vizionari sau selectii, impreuna cu cele mai importante personalitati ale teatrului romanesc.

YO3CCC: Puteti numi cateva proiecte?

YO3QL: In ceea ce ma priveste as mentiona cateva din proiectele pe care le-am conceput si reusit sa le si infaptuiesc in cei patru ani de inspectorat in Directia teatrelor.

Infiintarea A.T.M. (Asociatia Teatru-Muzica) a insemnat un eveniment important in reconsiderarea rolului social al infaptuitorilor artei spectacolului. Am lucrat doi ani la numeroasele variante ale statutului. Ceea ce urmaream era de fapt o Uniune Teatrala pentru ca ea ii cuprindea mai ales pe interpreti: actori, cantareti, balerini, instrumentisti, artisti de circ, papusari. Proiectul a trecut foarte greu de aprobarile politice. Actorii uniti in aceeasi organizatie, aparandu-si drepturile si militand pentru calitate si moralitate in arta si in viata, deveneau o forta de care trebuia sa se tina seama. A.T.M.-ul a functionat foarte bine. Condus de mari personalitati (Costache Antoniu, Dina Cocea, Radu Beligan, Valentin Silvestru si multi altii) pe langa indrumarea artistic-estetica a creatiei in regie si interpretare, A.T.M.-ul a intretinut legaturi de specialitate cu multe alte organizatii similare din alte tari organizand intalniri si turnee artistice.

YO3CCC: Ce s-a intamplat cu A.T.M.-ul dupa 1989?

Imediat dupa 1989, A.T.M. a fost preluat in intregime de catre o alta generatie de oameni de teatru, animata de cele mai nobile elanuri revolutionare, artistice, culturale, in general. A fost infiintat UNITER-ul (Uniunea Teatrala din Romania). Conducator al acestei institutii este de atunci si pana in prezent Ion Caramitru. Am bucuria sa fac parte din grupul fondator al UNITER. Dar, a nu se uita: “La inceput a fost A.T.M.-ul.”

YO3CCC: Ati avut vreun rol in infiintarea unor teatre?

YO3QL: Calitatea de “inspector principal” in Directia Teatrelor (teatrele din Romania depindeau direct de aceasta directie) mi-a oferit prilejul de a contribui direct la infiintarea teatrelor de la Galati, Barlad, Piatra Neamt si mai ales a sectiei Romane de la Teatrul Maghiar de Stat de la Oradea. Acesta a devenit un teatru cu doua sectii. Am organizat primul Concurs National al Tinerilor Actori. Printre primii castigatori Octavian Cotescu si Toma Caragiu.

Cea mai de amploare actiune, conceputa si condusa de mine, in 1956, a fost “Decada Dramaturgiei Originale”. A fost primul festival-concurs de teatru din Romania. Organizat cu deosebita atentie la amanunte, timp de un an de zile, dupa selectia facuta de catre comisii de mari personalitati ale teatrului romanesc, in luna mai 1956, timp de 10 zile, teatrele din Romania au prezentat peste 100 de spectacole la Bucuresti. Concursul dotat cu premii a fost un mare succes. La sfarsit 1400 de oameni de teatru, actori, regizori, scenografi, critici, tehnicieni, au stat la aceeasi masa!  De-a lungul anilor petrecuti in minister, am continuat sa fiu actor la teatrul C.G.M., jucam foarte putin din cauza multor deplasari la teatrele din tara. Am obtinut foarte greu aprobarea Directorului General Paul Cernea de a pleca din Directia Teatrelor. Acesta insa mi-a pus conditia sa accept a fi director la Teatrul de Stat din Pitesti. Teatru mic, fara sala proprie dar cu o trupa excelenta de actori atat varstnici dar mai ales tineri. Sala cea noua era in constructie, aproape gata. Colaboram cu “Teatrul Municipal” din Bucuresti, numit mai tarziu Teatrul Bulandra.

YO3CCC: Cand ati fost angajat la Teatrului Municipal din Bucuresti?

YO3QL: Se intampla in 1957. Familia mea era la Bucuresti. Aveam un copil de patru ani. Faceam naveta saptamanal sau si mai rar. Nici cu sanatatea nu o duceam prea bine. Dar... Doamna Bulandra, directoarea Teatrului Municipal, vazuse la Pitesti un spectacol cu Strigoii si ma placuse. Pentru a ma angaja mi-a pus conditia sa-mi fac singur rost de “post de actor in schema teatrului” si sa... ma tund! I-am facut pe plac, dar a trebuit sa accept si functia de inspector la Sectia Culturala a Primariei Bucuresti cu ½ norma pentru un an de zile. In sfarsit in anul 1959 devin actor al Teatrului Municipal. Am facut turnee in tara si chiar si la Budapesta. Teatrul Bulandra a fost si este o academie superioara de teatru. Dupa 30 de ani traiti in Teatrul Bulandra, in anul 1988 m-am pensionat.

YO3CCC: Cand ati debutat in film?

YO3QL: In film am debutat abia in 1960, unde am avut mai multe roluri. Am facut foarte multe filme utilitare de scurt metraj. Filmele facute pentru instructaj in “protectia muncii” mi-au prilejuit tot felul de “decese” pentru ca eu eram de obicei victima accidentului. Dupa pensionare, cativa ani am facut o pauza, cauzata mai ales de problemele de sanatate.

Am reluta apoi activitatea artistica in cadrul Casei Artistilor a UNITER-ului. Dupa o perioada, au urmat ca activitate serialele de TV si bineinteles filmele.             

YO3CCC: Cand ati aflat despre aceasta lume minunata a radioului?

YO3QL: Intalnirea mea cu radioul s-a produs demult in copilarie. Aveam 9 sau 10 ani, deci prin 1936-37. Locuiam vis-a-vis de ziarul Universul si cineva, un vecin primea revista Radio Universul care publica si scheme pentru incepatori. Tentatia de a fabrica un receptor “cu galena” a venit dupa ce din niste telefoane stricate mi-am incropit o casca. Fabricarea “galenei” a fost foarte aventuroasa pentru ca amestecul de sulf cu pilitura de plumb in loc sa se topeasca, a luat foc! Ce fel de “felicitari” am primit de la tatal meu e usor de imaginat. Dupa alte incercari insa am reusit sa fabric galena. Aveam deci si “detectorul” un mic arc de otel si produsul minune cenusiu dar sclipitor rezultat dupa scufundarea in apa a amestecului aprins din sulf si plumb. A urmat fabricarea bobinei model “fund de cos” si din foi de poleiala si hartie de calc a “condensatorului”. Toate puse la un loc - dupa indicatiile din Radio Universul - si ajutate de o “antena” de 10 m situata insa deasupra hotelului Royal Palace la etajul 7, am avut ca rezultat vocea inconfundabila a Mariei Tanase. La vremea aceea era o tanara debutanta de succes. Succesul meu in familie a fost total. Mi-au cumparat detector si condensator variabil “de fabrica” de la Arvatescu, un magazin cunoscut in Bucuresti in anii aceea.

Dupa anii de razboi si schimbari de profesie am fost atras mult de fotografie. Radioul parea a fi un mister mai greu de inteles. Pana cand in anii 1948 – 1954 fiind actor angajat al CGM (Rapsodia Romana) m-am imprietenit cu Leon Berescu, sonorizatorul teatrului. In lungile turnee ale teatrului, in cuseta comuna in care locuiam, in tren, acesta mi-a clarificat goana nebuna a electronilor de la catodul fierbinte al triodei catre mirajul cu (+) al anodului. Asa s-a petrecut si conversia mea. Nu-l voi uita niciodata pe Leon Berescu.

YO3CCC: Care a fost primul radioamator pe care l-ati cunoscut?

YO3QL: Actor si director de teatru in 1956, la Pitesti il voi cunoaste pe Gil Stanciulescu YO7DZ. La el am vazut prima statie de radioamator. Tot atunci a inceput sa apara celebra publicatie “Radioamatorul”. Am cumparat-o de la inceput si am si acum intreaga colectie. Eram insa mult prea ocupat in teatru. Jucam mult si aveam de condus o institutie cu trei sectii artistice cu trupa la sediu dar si cu trupa in deplasare sau turneu. Citeam insa cu mult interes revista. Si asta mai ales pentru faptul ca atunci au aparut primele informatii concrete si primele montaje cu tranzistor.

YO3CCC: Cand ati fost pentru prima data la Radio Clubul Central?

YO3QL: Revenit in Bucuresti, actor la Teatrul Municipal (Bulandra) am vizitat odata Radioclubul Central din str. Ing. Saligny. Am avut insa ghinionul sa intalnesc acolo persoane neplacut surprinse de prezenta unui actor... 

In anul 1961 construisem un receptor radio cu 4 tranzistori si reactie de care eram foarte mandru si chiar ma consideram “radioamator”. L-am luat cu mine la filmare. Jucam in filmul “Strazile au amintiri” si filmam la Targoviste. Operator la acest film era Aurel Tripon. Acesta era radioamator cu indicativul YO3AG. Telegrafist si constructor, Aurel mi-a ramas prieten pe viata. Prin el l-am cunoscut pe Liviu Macoveanu YO3RD si mai apoi - dus de ei - am obtinut YO3-2121 radioamator receptor.

YO3CCC: Ce v-a impresionat de la inceput la radioamatori?

YO3QL: De la inceput am fost cucerit de faptul ca aparatele cu care operau erau construite in cea mai mare parte chiar de catre ei. Emitatorul lui Macoveanu care ocupa o jumatate de camera era impresionant. Piesele proveneau din aparatura militara clasata si dezmembrata procurata prin Radio Clubul Central. Fabricarea receptoarelor si a emitatoarelor m-a atras cel mai mult. Pe vremea aceea, cei care aveau aparatura special fabricata pentru radioamatori erau foarte putini. Majoritatea radioamatorilor romani foloseau aparatura militara modificata sau pur si simplu auto construita.

YO3CCC: Cand ati devenit radioamator de emisie autorizat?

YO3QL: In 1962 am devenit YO3QL si am debutat in trafic, in banda de 2 m cu un echipament complet facut de mine, dar evident dupa scheme publicate de alti radioamatori. Super reactie la Rx si auto-oscilator la Tx. Putere 1,5 W. Performanta 118 Km. Executie originala in plexiglas. A urmat debutul in US. Foloseam un A7b original dar cu o antena de 126 m lungime pe care am instalat-o cu ajutorul lui Tianu YO3JA, din Piata Palatului pana in strada vecina Brezoianu.

Putere mica, dar antena buna si propagare de varf in anii aceea, 5 continente in doua zile cu cativa W!

YO3CCC: In concursuri ati participat?

YO3QL: Am participat la zeci de concursuri de UUS, lucrand din mai toate varfurile de munte din tara. Am facut echipa cu oameni minunati. Aparatura home-made. Obosit de la spectacul sau repetitie, lucrand la statie sau cateva lipituri la montajul permanent prezent pe masa mea mi-au redat intotdeauna “starea de bine”.

YO3CCC: Stiu ca v-a placut sa construiti.

YO3QL: Placerea de a le construi a avut prioritate asupra traficului radio. Am construit mult. Aparate de masura sau de laborator, receptoare de US, emitatoare de asemeni. In 1980 m-am clasat pe locul I la Campionatul National de Creatie Tehnica. Am inceput a construi cu tuburi octale de otel, apoi cu novale, am trait si am participat la nasterea radiotehnicii cu tranzistori, am “consumat” de la inceput circuite integrate... Ultimul transceiver a fost conceput sa nu fie gata niciodata. Se numeste “Master” si este ca Rx o tripla schimbare de frecventa, are 22 de cuarturi, 14 benzi, 4 moduri. Ca Tx are 40 W in US si circa 10 W in UUS. Ca structura este “fagure” si se poate intra in el pe sus, pe jos, lateral, din fata sau din spate. Sa tot modifici! A fost inceput in urma cu 30 de ani... Ca etaje de putere am folosit - in AM - doua tuburi RL12P35 in paralel la 1200 V in anod si avand ca driver un LS50. RL12P25 este o lampa care nu poate fi stricata decat cu ciocanul... Liniarul actual cu grila la masa are 4 x GU50. La inceput a avut numai doua, dar cel mai bine a mers cu trei. Acum cu patru se acorda greu in 28 MHz. Are 1000 V in anod si incarca - functie de banda - 300 ~ 400 mA input.

YO3CCC: La capitolul antene ce imi puteti spune?

YO3QL: Antena rotativa, tot H.M., are acum doar doua Swiss-quad pentru 144 si 430 MHz. A avut mai multe dar le-au luat cei care au reparat acoperisul. Antenele cu care lucrez sunt un FD4 care merge bine si o verticala de 5 m bobinata cu 14 m de sarma care merge prost!

YO3CCC: Despre radioamatorii care v-au fost prieteni apropiati ce imi puteti spune?

YO3QL: De-a lungul celor peste 50 de ani de radioamatorism am legat prietenii temeinice cu oameni diferiti, dar minunati. Cu Traian YO3RT am fost ca fratii. Am si acum la 86 de ani multi prieteni carora le multumesc pentru ca exista, dar nu-i voi prezenta aici pentru ca vreau sa le multumesc inca odata celor care au fost: Traian YO3RT, Liviu YO3RD, Aurel YO3AG, Craiu YO3RF, Andi YO3AC, Lulu YO3LX, Liu YO3ZC, Dan YO3ZA, Trifu YO3BAL, Bebe YO3RG, Misu YO3CV, Nic YO3CZ, George YO3AVE, Raduta YO9WL, Petre YO7ABG, Bratu YO4HW, Costi YO3ARD, Gica YO3RB. Si sa ma ierte cei uitati SK.

YO3CCC: As vrea sa-mi povestiti despre activitatea d-voastra ca UKW-ist.

YO3QL: Am folosit diferite amplasamente in perioada in care participam la mai toate concursurile de UKW. In afara de toate varfurile de munte din Parang, Fagaras, Bucegi, din Vf. Toaca si Modoveanu si Omu si Suru. Impreuna cu Traian YO3RT am facut echipa. Ca amplasamente originale, unde am lucrat in concursuri de unul singur as cita Vf. Pricopanu din Muntii Macinului, cred ca nu-l calcase nici un picior de radioamator pana atunci. Am avut turneu la Constanta cu teatrul si aveam ziua de relas si-mi luasem toata aparatura cu mine, concurs pe care l-am pierdut cu brio pentru ca acolo in Vf. Pricopanu nu am auzit altceva decat triajul de vagoane CFR de la Fetesti care auto-oscila in toata banda de 144 MHz si se auzeau numai ei; a cantat ala tot folclorul romanesc, l-am ascultat toata durata concursului.

YO3CCC: In concedii va luati aparatura de emisie cu d-voastra?

YO3QL: Intotdeauna in concedii mi-am luat statia cu mine, statia de 2 m. D-aia sunt foarte multe locuri din Delta, pentru ca imi faceam concediile acolo: la Caraorman sau la Maliuc, la Mila 23, la Periprava, la Sf. Gheorghe si chiar insula Sacalin. Sunt unii radioamatori care s-au dus si ei acolo, crezand ca au fost primii, dar s-au dus cu 20 de ani in urma mea. A fost o parte a activitatii de radioamator pe care am iubit-o, ca lucrul in portabil in 2 m.

YO3CCC: Ceva intamplari mai interesante ati avut in aceste deplasari in portabil?

YO3QL: In Vf. Moldoveanu am fost cu o echipa din care faceau parte: fiul meu, nora mea si vreo doi colegi ai fiului meu. A fost lucrul cel mai aventuros si cel mai riscant din toata activitatea de statie portabila. La o ora dupa ce a inceput concursul, a inceput si o coada de furtuna cu fulgere si traznete la care a fost nevoie sa desfiintez cortul care avea structura metalica, sa opresc numai panza, sa o pun peste toata echipa culcata pe burta. N-am izbutit sa-mi demontez antena pentru ca uitasem ca stalpul antenei e din bucati care se imbinau pe con si trageam de ele exact invers, iar antena era un Yagi cu 7 elemente. Puteam sa pun mana pe ea numai cand dispareau de la capetele elementelor flacarile Sfantului Hell; era descarcare corona aproape continua. Toate conservele si toata rezerva de baterii le dusesem la vreo 10 m de locul unde eram; eram chiar in Ristea Mare in Vf. Moldoveanu, la vreo 30 - 40 m de marcajul de varf. A doua zi de dimineata cand s-a potolit furtuna am vrut sa recuperam din conserve si din baterii. Erau traznite de parca se jucase cineva cu o baioneta, cu fiecare cutie sau cu fiecare baterie. Nici nu stiu cum am scapat atunci... Nu stiu.     

YO3CCC: A fost cineva acolo sus...

YO3QL: Probabil, cineva de acolo de sus a avut grija de noi.

YO3CCC: In aceste deplasari va duceati cu faimoasa Skoda 120S?

YO3QL: Cu aia m-am dus pe insula “Pacuiul lui Soare”, pe Dunare in apropierea localitatii Ostrov si lucram cu LZ2... cat? de la Silistra.

YO3CCC: Cu Zdravko LZ2FT; am lucrat si eu cu el de foarte multe ori pe repetorul R0. Mama lui romanca si tatal bulgar, vorbea foarte bine romaneste, iar de la el am invatat foarte multe cuvinte in limba bulgara, ca sa pot sa port un mini QSO cu vreun radioamator bulgar.

YO3QL: Cu el lucram de pe insula “Pacuiul lui Soare”, de la santierul arheologic.

YO3CCC: Nea Mitica, ce alte locatii de concurs mai deosebite ati folosit?

YO3QL: Am lucrat de pe “Castelul de apa” al gospodariei colective din comuna Gradinari (judetul Giurgiu) sau de pe acoperisul scolii din satul Zorile; erau amplasamentele cele mai inalte. Asta ca amplasamente originale.

YO3CCC: Ceva in incheiere?

YO3QL: Mai este ceva de spus. De fapt, de ce ti-am raspuns foarte greu la incercarea ta de a face materialul acesta? Actorii nu vorbesc despre hobby-urile lor. Si nu numai actorii. Nu vorbesc despre hobby-urile lor nici cantaretii, nici scriitorii; vorbesc foarte putin. Motivul e unul foarte simplu. La noi hobby-ul se confunda cu pasiunea, iubirea, viata, cu profesia. Nu vorbim decat despre profesie. Nu e peiorativ sa ai un hobby cand esti artist, dar nu se poarta vorbitul despre hobby pentru ca noi vorbim intotdeauna exclusiv despre profesie.   

Si cam atat. Sanatosi sa fim si sa mai facem. Dar... anul acesta fac 87 de ani!

YO3CCC: La multi ani! nea Mitica si multumesc foarte mult pentru acest interviu.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Dumitru%20Dumitru%20YO3QL/index.html

Un filmulet facut de mine cu ocazia unei vizite la nea Mitica pe 2 octombrie 1996 (in urma cu 18 ani!) poate fi vazut aici:

http://www.youtube.com/watch?v=nfKB26bV5Dg