Contextul politic al dezvoltarii electronicii in Romania. Interviu cu d-na dr. ing. Nona Millea

Incurajat de succesul pe care l-a avut in randul cititorilor interviul cu d-na dr.ing. Nona Millea realizat cu ocazia implinirii a 50 de ani de la infiintarea Uzinelor Electronica, m-am hotarat sa mai port o discutie cu aceasta distinsa doamna, de data aceasta despre dezvoltarea industriei electronice din tara noastra, acesta fiind subiectul unei carti care trebuie sa apara in curand.

Nini: Stimata Doamna, inca de la prima discutie pe care am purtat-o cu d-voastra am constatat ca sunteti o adevarata enciclopedie in ceea ce priveste dezvoltarea electronicii din tara noastra, inca de la inceputuri si pana in 1990. V-as ruga sa incepeti prin a ne povesti cum a inceput sa se infiripe aceasta noua industrie, electronica.

D-na Millea: De primele manifestari, la inceputul secolului al XX-lea, industria electronica romaneasca s-a dezvoltat in conditiile unui capitalism in ascensiune, cu o evolutie pozitiva, intrerupta de intelegerile de pace care au urmat celui de al doilea razboi mondial si care ne-au plasat dupa cortina de fier. Ca intreaga economie si firava industrie electronica dela noi a fost influentata de consecintele celui de al doilea razboi mondial si de schimbarile politice survenite.

Regimul instalat cu forta de sovietici la 6 martie 1946, a inceput sa-si consolideze puterea politica prin abolirea monarhiei la 30 dec.1947, apoi o noua lege electorala, o noua organizare administrativa a teritoriului, o noua forma a proprietatii, culminand cu adoptarea, in aprilie 1948, a primei Constitutii a regimului democrat-popular, modificata apoi in 1952 si 1965.

Prin toate aceste masuri s-a urmarit disparitia sistemului de valori creat in decursul a circa o suta de ani, din momentul aparitiei statului roman modern la mijlocul secolului al XIX-lea pana la sfarsitul celui de al doilea razboi mondial si s-a impus un sistem de valori bazat in primul rand pe impostura si implicit pe incompetenta si lipsa de moralitate. Valoarea culturii si civilizatiei membrilor societatii a fost inlocuita cu cea a unui carnet rosu de partid, situatie care a ramas neschimbata pana la moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej in 1965 si intr-o forma mai indulcita si ulterior.

Nini: Cand s-a trecut la nationalizarea mijloacelor de productie?

D-na Millea: Consolidarea economica s-a inceput cu nationalizarea mijloacelor de productie private, care a avut loc la 11 iunie 1948, exact la 100 de ani dupa semnarea Proclamatiei de la Islaz, data inceputului revolutiei pasoptiste romane. Urmatorii doi ani au fost marcati de planuri anuale, denumite ale reconstructiei post belice, care au avut ca efect faptul ca in 1950 economia a revenit la nivelul antebelic, volumul productiei industriale l-a depasit pe cel din 1938 si s-a atins produsul intern brut si venitul national al anului de referinta. Este drept insa ca tara a ramas incarcata de obligatiile pe care trebuia sa le platim, fiind considerati intre perdantii razboiului.

Nini: Cand s-au introdus planurile cincinale?

D-na Millea: Dupa 1950 timp de patru decenii viata economico-sociala s-a desfasurat pe baza planurilor cincinale. Desi astazi aceasta unitate de timp nu mai are relevanta totusi va trebui s-o mentionam (de cate ori ne vom referi la alocarea de fonduri de investitii, este vorba de cele care au asigurat dezvoltarea bazei materiale) fiindca raportarile globale, inclusiv cele cuprinse in Anuarele statistice, folosesc acest sistem.

Nini: Romania a primit vreun ajutor din partea tarilor socialiste (comuniste)?

D-na Millea: Imediat dupa razboi, in mai 1945, in toata tara au fost infiintate o serie de societati mixte romano-sovietice, asa numitele Sovrom-uri, cu scop declarat de sprijinire a dezvoltarii industriale, insa ramura electrotehnica, desi deficitara sub aspect tehnic, nu a fost inclusa intr-o asemenea societate, neprezentand vreun interes economic pentru parteneri, singura colaborare ramanand cea din cadrul CAER (Consiliul de Ajutor Economic Reciproc) infiintat in 1948 si la care tara noastra a fost membru fondator.

Nini: Care erau criteriile pe baza carora se facea dezvoltarea ramurilor industriale?

D-na Millea: In tarile cu economie centralizata, dezvoltarea ramurilor nu se facea pe baza legilor pietei, a cererii si ofertei, ci pe baza indicatiilor de partid. Facem aceasta precizare pentru a intelege trimiterile la unele documente de partid nu ca o relicva a unei generatii de nostalgici ci fiindca doar pe aceasta filiera se putea obtine deschiderea unei linii de finantare in perioada comunista. In anii de inceput, Gheorghe Gheorghiu-Dej (Secretarul General al Partidului de atunci) obisnuia sa apeleze la sfatul specialistilor. Tinea probabil de profilul meseriei (fusese electrician), se spune ca unul destoinic, deci intelegea profesionalismul. Ca atare in acei ani, ne referim la 1960, singura cale de dezvoltare economica a tarii era aceea ca specialisti de marca sa reusesca sa convinga conducerea de partid, de regula prin intermediul Comitetului de Stat al Planificarii, despre utilitatea unei anumite ramuri, domeniu, obiectiv, sau investitie. Dupa faza convingerii respectivul domeniu se regasea in documentele de partid si dupa aprobarea la Congresele si Conferintele generale ale acestuia - se deschidea calea etapelor urmatoare: inscrierea in planul cincinal (sau dupa caz anual), alocarea fondurilor (inclusiv valutare) necesare investitiilor si dotarii cu utilaje, efectuarea lucrarilor de cercetare, proiectare si dupa incheierea intregului lant tehnic, lansarea in fabricatie.

Nini: Si industria electronica a trecut tot prin aceleasi convingeri?

D-na Nona: Da, asa sa s-a intamplat si cu industria electronica. In documentele Congresului al VIII-lea al Partidului Comunist Roman din 20-25 iunie 1960 se prevedea: Se va construi o fabrica de piese radio si semiconductori si se vor produce noi tipuri de aparate radio, aparate de televiziune, echipamente electronice industriale, etc. Am dat citatul de mai sus, fiindca am cautat sa aflu cine a fost acea persoana, precis un inginer foarte scolit din minister sau din unul din institutele de profil de la acea vreme, ICET (Institutul de cercetari electrotehnice) sau IFA (Institutul de fizica atomica), care era la curent cu dezvoltarea electronicii in strainatate si a reusit sa ridice aceste informatii la nivele politice superioare. De asemenea putea fi unul din ilustri ingineri pe care ii avea ministerul atunci, inginerii Lazaride, sau Sandu Segal, sau Ion Crisan (director general), toti specialisti cu formatie intelectuala antebelica, sau putea fi chiar directorul uzinei Electronica, inginerul Felician Dumitru Lazaroiu.

Nini: Ati gasit pana la urma persoana cautata?

D-na Nona: Cautand acum prin presa vremii am gasit oarecare explicatii. In ianuarie 1958 a avut loc a III-a Conferinta a Electricienilor din R.P.R, organizata de ASIT. In incheierea lucrarilor a vorbit Gaston Marin, presedintele Comitetului de Stat al Planificarii care referindu-se la ramura telecomunicatiilor a aratat¹ : Cu colaborarea Academiei R.P.R va trebui sa stabilim materiile prime de care dispunem si procesele tehnologice pentru fabricarea pieselor de baza din industria electronica. De asemenea va trebui sa producem in tara semiconductoare, ferite, materiale magnetice de calitate spre a putea realiza cu succes montajele electronice moderne folosite in telecomunicatii si mai ales in procesele de automatizari industriale, care se dezvolta din ce in ce mai mult in intreaga lume.

Cu acelasi prilej a vorbit si inginerul Dumitru Simulescu, Ministrul Transporturilor si Telecomunicatiilor² care facand o radiografie amanuntita a situatiei telecomunicatiilor si electronicii a spus: Tarile prietene vecine, toate fara exceptie, si-au dezvoltat industria de telecomunicatii si electronica. Pe aceasta cale trebuie sa mergem si noi, altfel riscand sa ramanem mult in urma in toate progresele tehnice. Trebuie sa facem eforturi mari pentru asigurarea la timp a echipamentelor electronice de care va fi in curand nevoie. Sunt convins ca in urma acestei Conferinte, telecomunicatiile, electronica si automatizarile vor fi spriinite mult mai larg decat pana acum de intregul sector electrotehnic.

Dar cel mai documentat text prezentat in cadrul Conferintei, care pune ordine si creeaza prioritati in domeniul nostru, este cel semnat de profesorii Gheorghe Cartianu, Sergiu Condrea si Edmond Nicolau intitulat: Directii actuale de cercetare in electronica si telecomunicatii in R.P.R³ in care, pe 7 pagini se prezinta toate sectiunile electronicii, emisie-receptie, electronica profesionala, inclusiv calculatoare, informatica si telecomunicatii. Intrucat nici Gaston Marin si nici Dumitru Simulescu nu pot fi banuiti de preocupari in domeniul electronic, dincolo de informatiile pe care le primeau de la consilierii din departamentele pe care le conduceau, apreciez ca in pricipal acel studiul al profesorilor nostri a stat la baza frazei inclusa in documentul de partid mentionat mai sus si care a condus la tranformarea fabricii Radio-Popular in uzina, la aparitia Intreprinderii de Piese Radio si Semiconductoare (IPRS-Baneasa) si a Institutului de Proiectari pentru Automatizari (IPA).

In orice caz toti cei mentionati, in mod special marii nostri profesori si poate inca multi anonimi, merita tot respectul pentru curajul si claritatea cu care a fost fixat viitorul electronicii romanesti, intr-o perioada in care etalonul dezvoltarii tarii era tona de metal pe cap de locuitor.

Nini: Cand puteti spune ca s-a nascut cu adevarat industria electronica romaneasca?

D-na Millea: Anul 1960, 18 ianuarie, care a fost marcat de transformarea fabricii Radio Popular in uzina Electronica, poate fi considerat anul nasterii industriei electronice moderne romanesti; cuvantul modern fiind legat de nivelul tehnic al acelor ani.

Dar intreaga economie romaneasca era conditionata si de imprejurari de alta natura decat cele interne. Astfel, in 1962 CAER-ul a elaborat un document intitulat: Principiile diviziunii internationale a muncii redactat intre altii de un specialistul sovietic E.B. Valev, in care tarii noatre ii reveneau sarcini, in principal, in domeniul agricol. Documentul a fost sutinut ferm de delegatiile R.S.Cehoslovaca si R.D.Germana si aprobat impotriva acordului delegatiei romane, dar in tara a declansat actiuni si studii trehnico-economice privind dezvoltarea ramurilor industriale, care suferisera mari pierderi in timpul razboiului si a nationalizarii din 1948. In aprilie 1964, Valev publica, ca o continuare a actiunii precedente, un articol privind crearea unui complex economic interstatal, care urma sa cuprinda portiuni din sudul URSS, sud-estul Romaniei si nordul Bulgariei. Acesta a declansat in tara noastra ample actiuni politice, finalizate cu documentulul cunoscut ca Declaratia de independenta sau Tezele din aprilie.

Nini: Ce a generat aceasta declaratie de independenta?

D-na Millea: La scurt timp, in martie 1965, s-a facut schimbarea de stafeta de la Gheorghe Gheorghiu-Dej, care a decedat in urma unui cancer fulgerator la mult mai tanarul, atunci, Nicolae Ceausescu. Acesta a continuat politica de aparenta independenta a Romaniei in cadrul C.A.E,R, a schimbat numele tarii din republica populara in republica socialista si a declarat cincinalul care urma sa inceapa, drept unul al consolidarii economiei socialiste, avand ca obiectiv principal "dezvoltarea continua a intregii economii", dovedind astfel un fel de autonomie politica in relatiile cu URSS si refuzul de a ramane o tara eminamente agricola. In acel context, in 1965 la Ministerul Industriei Constructiilor de Masini s-a format o comisie cu cei mai buni specialisti care au elaborat: Programul de dezvoltare al ramurii electrotehnice si electronice pe o perioada de 10 ani cu deschidere spre anul 1990. In acel Studiu 18 ianuarie 1960 e socotit originea sistemului de coordonate in care urma sa se inscrie electronica romaneasca cu o dezvoltare echilibrata si armoniasa, in concordanta cu tendintele pe plan mondial si nu la intamplare sau doar la comenzi CAER. Urmare a importantei care s-a acordat domeniului, in acel an 1965, a aparut in cadrul MICM un departament special numit Departamentul Industriei Electrotehnice si Electronice (DEE).

Nini: Care era ritmul preconizat al dezvoltarii?

D-na Millea: In documentele Congresului al IX-lea al partidului, iulie 1965, se prevedea ca productia industriala sa creasca cu un ritm de 10,5% anual, iar pentru industria constructoare de masini se prevedea un ritm anual de crestere de 12%. In acest cadru s-a redefinit strategia dezvoltarii industriei electronice, care pana la acea data fusese axata mai mult pe productia de bunuri de larg consum, lansandu-se ideea ca: Va trebui largita baza industriei electronice, deosebit de importanta pentru dezvoltarea in perspectiva a economiei, de ea depinzand extinderea automatizarii proceselor de productie, in pas cu cerintele revolutiei tehnico-stiintifice. Astfel partidul recunoaste ca electronica si automatizarea productiei constituie principalele mijloace pentru cresterea productivitatii muncii si asigurarea progresului rapid al tuturor ramurilor industriale, iar informatizarea permite conducerea intregii activitati economice, desi tona de otel pe cap de locuitor continua sa fie un indicator de varf.

Nini: Cum a fost primita aceasta idee de modernizare a tarii?

D-na Millea: Pentru toata intelectualitatea romana, pozitia de oarecare independenta fata de Moscova, a reprezentat in anii 1966-1970, o speranta care a condus la o implicare aproape totala. Au fost anii in care, in domeniul umanist, s-au publicat lucrari de literatura clasica, interzise pana la acea data, la chioscuri au aparut cateva ziare vestice si au evoluat in tara trupe de artisti straini. Parea ca s-a intrat pasnic intr-o primavara europeana, ceea ce a facut mai suportabila duritatea regimului, lipsurile materiale, decretul privind interzicerea intreruperii sarcinii, s.a. In plan economic, s-au creat unele facilitati, de exemplu, in 1968 s-a aprobat constructia de apartamente proprietate personala, ceea ce a stimulat implicarea in munca, pentru a mari veniturile, altfel destul de nediferentiat, prin prime.

Nini: Cam cat a durat acesta speranta si cum o implicat ea diverse categorii de intelectuali?

D-na Millea: In 1971 conducerea de partid si de stat a facut o vizita in China si sub influenta revolutiei culturale din aceasta tara, atitudinea fata de intelectualitate in ansamblul ei s-a schimbat radical, primii afectati fiind umanistii. Intelectualitatea tehnica insa a folosit ideile de independenta economica lansate la inceputul deceniului opt si sustinute de fondurile masive de investitii care se alocau industriei, pentru a recupera ramanerile in urma din economie, provocate de razboi si plata datoriilor ulterioare, constienti ca tara e vesnica, conducatorii ei vremelnici si s-au lansat intr-o competitie profesionala cu strainatatea.

Nini: Cum de a rezistat tara noastra in fata colosului sovietic care mai mult ca sigur nu a fost de acord cu atitudinea nostra de independenta?

D-na Millea: Pentru domeniul analizat, explicatia o gasim in actiunile unor personalitati universitare care au polarizat colective intregi de specialisti de marca, care si-au pus amprenta pe intreaga electronica romaneasca, concentrandu-se in special pe partea profesionala si incercand sa faca abstractie pe cat posibil de unele aberatii politice. Facem aceste precizari, fiindca generatia de astazi aplica stampila de comunisti si duc in derizoriu persoane care au facut la vremea respectiva ca domeniul electronic sa existe si sa se dezvolte destul de armonios. Probabil va mai trece ceva timp pana se va ajunge la concluzia ca daca tara noastra a rezistat presiunii colosului sovietic, intr-o lume in care intelectualitatea umanista a fost practic anihilata, daca nu s-a transformat intr-una eminamente agricola sau cu televizoare si calculatoare incompatibile cu ale Europei de vest, daca s-a realizat o industrie competitiva in cateva domenii, daca s-a reusit ca numele Romaniei sa mai existe pe harta Europei si sa fie prezent in cercurile stiintifice de peste hotare, se datoreaza in mare parte unor cadre tehnice performante si eficiente, din diverse structuri, de la maistrul dintr-o uzina pana la cei din planificarea centrala, care cu abnegatie si inteligenta au trait responsabil intr-o lume iresponsabila si au renuntat la renumele lor pentru triumful ideilor in favoarea identitatii si spiritualitatii natiunii. Drumul n-a fost nici usor, nici fara riscuri, dar a fost unul extraordinar, prin tinerete si entuziasm speram atunci ca o munca perseverenta va readuce tara la nivel european, acolo de unde a fost smulsa de razboi.

Nini: Stiu ca nu ati fost membra de partid. Cum comentati asta in contextul acelor vremuri?

D-na Millea: Da, la acea data nu ma numaram printre membri partidului, ba mai mult eram considerata un dusman al poporului fiindca in dosarul de cadre era subliniata activitatea mosilor, nicidecum rezultatele profesionale proprii. In procesul muncii s-au remarcat insa adevaratii profesionisti si partidul a inteles si acceptat tacit ca vestul n-a creat bunastare ridicand proletariatul la nivel de forta conducatoare, ci ridicand stiinta-profesionalimul pe aceasta pozitie, ceea ce a impulsionat pe de o parte procesul de calificarea superioara si inovare in toate domeniile, pe de alta parte pe cel de atragere masiva in partid a unor intelectuali, contracarand prin realizari deosebite asa consideratele pete ale inaintasilor lor, din dosarul de cadre. Cred ca cei ce au trait acei ani n-au dreptul sa priveze pe urmasi de memoria trecutului, fiindca orice prezent isi are originea in trecut si reprezinta cumva o experienta acumulata, o continuare si o proiectie a acelui trecut cu binele si cu relele lui. In acei ani noi n-am fost doar ingineri, tehnicieni, maistri, unii dintre noi au fost si patrioti, dupa modelul inantasilor nostri, si am acceptat chiar anonimatul, oferind celor pe care partidul ii asculta, politrucilor, idei valoroase pentru dezvoltarea economiei, menite sa mai corecteze efectele nefaste ale inculturii si oportunismului comunist.

Nini: Au mai existat si alte actiuni in afara celor cuprinse in Progamul de dezvoltare al ramurii electrotehnice si electronicii, din 1965?

D-na Millea: Da, in conditiile expuse mai sus, in 1966 profesorii Mihai Draganescu si Nicolae Teodorescu fac propunerea privind introducerea si utilizarea calculatoarelor electronice in economia si societatea romaneasca, care a condus la infiintarea Comisiei Guvernamentale pentru Tehnica de Calcul.

Nini: Care a fost scopul acestei comisii?

D-na Millea: Aceasta Comisie a elaborat in 1967, Programul de dotare a economiei nationale cu echipamente moderne de calcul si de automatizare si prelucrare a datelor, care a avut ca obiective :
- orientarea fabricatiei de componente spre tehnologia siliciului;
- construirea unor baze materiale pentru calculatoare de generatia III-a, a echipamentelor aferente acestora si a retelei de service si intretinere;
- organizarea institutelor de cercetare-dezvoltare din profilul mentionat, care sa sustina dezvoltarea domeniului;
- formarea de specilisti pentru toate activitatile mentionate.

Programul mentionat poarta amprenta inconfundabila a profesorului Mihai Draganescu, care a trasat practic traiectoria dezvoltarii electronicii profesionale pe urmatoarele decenii. Eforturile conjugate ale MICM, DEE si ale Comisiei Guvernamentale pentru Tehnica de Calcul s-au materializat in programe fundamentate, inaintate conducerii, in care erau prevazute locatii pentru noi unitati de productie si cercetare si a existat o grija permanenta ca in documentele politice ale vremii sa se expliciteze impactul electronicii asupra economiei nationale, astfel:
- cresterea cu prioritate a ramurilor cu inalta tehnicitate;
- cresterea rolului stiintei, pentru dezvoltarea fortelor de productie;
- cresterea productivitatii muncii prin mecanizare si automatizare, perfectionarea organizarii si conducerii productiei si economiei prin informatizare;
- participarea activa a tarii la diviziunea internationala a muncii.

Nini: S-au aprobat aceste programe?

D-na Millea: Da. Aprobarea acestor programe a permis specialistilor din ministerul tutelar sa elaboreze planuri pentru o dezvoltare completa a domeniului, pornind de la componente pana la produse finite cu utilizari in diverse ramuri ale industriei si sa obtina finantarile necesare pentru dezvoltarea bazei de productie a industriei electronice si cu precadere a celei profesionale. de electronica industriala. S-a creat platforma Pipera, cu un accent deosebit pe dezvoltarea tehnicii de calcul, s-a completat platforma Baneasa si s-au construit noi fabrici pentru componente electronice in provincie, plus inca doua corpuri de cladire pentru productia bunurilor de larg consum si a componentelor aferente. S-au creat totodata, pe langa cele existente, noi unitati de cercetare si proiectare pe profilul noilor intreprinderi.

Nini: Care erau fabricile si uzinele de profil existente in 1965?

D-na Millea: Momente de referinta in dezvoltarea bazei de productie si cercetare in electronica profesionala romaneaca sunt urmatoarele:

Unitati de productie existente in 1965:
1960 - uzinele Electronica, cu un total de 5396 salariati (1965), derivata din fabrica Radio Popular, la randul ei provenita la nationalizare din Societatea Anonima Romana Philips;
1962 - I.P.R.S.-Baneasa, Intreprinderea de Piese Radio si Semiconductoare, derivata din uzinele Electronica si dezvoltata pe baza de licente vest.

Nini: Cu ce s-a continuat?

D-na Millea: S-a continuat cu urmatoarele unitati de productie:
Unitati de productie noi / data punerii in functiune:
1970 - Sectia de montaj a televizoarelor se muta din Baicului intr-un spatiu nou in Pipera sub denumirea de Electronica TV-Pipera;
1970 - Fabrica de Cinescoape alb-negru si color, incepe fabricatia pe baza de licente vest;
1970 -Intreprinderea de Aparatura Electronica de Masura si Industriala (IAEMI) Bucuresti, incepe productia, in sediul din Pipera, pe baza conceptiei romanesti preluata de la uzinele Electronica, impreuna cu personalul de conceptie si productie care lucra in sectiile de profil. Intre 1968 (data aparitiei decretului de infiintare) si 1970 a functionat in sediul uzinelor Electronica din Venerei;
1970 - Intreprinderea de Calculatoare (IC-Bucuresti), incepe productia pe baza de licente odata cu unitatile conexe ei (FEPER, Conect, IIRUC, Fabrica de Memorii Timisoara si Sectia Speciala din IPRS si ulterior Rom Control Data);
1970 - F.E.P.E.R. (Fabrica de echipamente periferice);
1970 - Conect (Fabrica de elemente de comutare si intreruptoare). Derivata din Sectia de Matriterie a uzinelor Electronica;
1971 - Fabrica de memorii si componente electronice pentru tehnica de calcul-Timisoara Incepe productia pe baza cercetarilor romanesti;
1971 - La IPRS-Baneasa se infiinteaza o sectie speciala pentru tranzistoare si circuite integrate cu siliciu destinate tehnicii de calcul, pe baza de licenta. In anul 1978 aceasta sectie s-a transformat in Centru de cercetari pentru componente electronice;
1971 - IIRUC (Intreprinderea de intretinere si reparatii utilaje de calcul);
1971 - Intreprinderea de Ferite-Urziceni, incepe productia pe baza cercetarilor romanesti, a experientei acumulate la Uzinele Electronica si ICPE, plus un import rezidual de utilaje tehnologice din vest;
1972 - Intreprinderea Tehnoton-Iasi, apare decretul de infiintare, in 1974 incepe productia preluand la cheie de la uzinele Electronica Intreaga documentatie de productie pentru toate tipurile de radioreceptoare, plus scolarizarea intregului personal;
1972 - Intreprinderea de piese electronice si electrotehnice (IPEE-Curtea de Arges) dubleza productia de componente electronice pasive inceputa la IPRS;
1974 - Rom Control Data, prima societate mixta, romano-americana;
1981- Intreprinderea de Electronica Industriala (I.E.I-Bucuresti), se dezvolta pe locatia initiala a Uzinelor Electronica si preia productia de radiocomunicatii speciale si electronica profesionala.

Nini: Acestea erau unitati de productie, dar pentru functionarea lor banuiesc ca au fost infiintate si unitati de cercetare.

D-na Millea: Sigur ca da, productia nu poate functiona fara o cercetare prealabila. De aceea s-au infiintat urmatoarele unitati de cercetare:
Unitati de cercetare/ data punerii in functiune
1966 - ICSIT-E, Institutul de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica pentru Electronica, cu sarcini in dezvoltarea produselor din fabricatia Intreprinderii de Electronica Industriala;
1967 - ICSIT-TC, Institutul de cercetare stiintifica si inginerie tehnologica pentru tehnica de calcul, cu sarcini in dezvoltarea utilajelor de calcul din fabricatia Intreprinderii de calculatoare;
1971- ICI, Institutul de cercetari pentru informatica, in subordinea Secretariatului Permanent al Comisiei Guvernmentale pentru dotarea cu echipamente de calcul si automatizarea prelucrarii datelor, cu sarcini in domeniul utilizarii calculatoarelor;
1978 - CCSIT- CE, Centrul de cercetari pentru componente electronice, Baneasa, desprins din IPRS- Baneasa, functionand pe acelasi amplasament cu fabrica, cu sarcini de cercetare -dezvoltare, in domeniul tehnologiilor componentelor cu Siliciu.

Nini: Mai erau si alte institutii cu profil electronic in Bucuresti?

D-na Millea: In afara platformei Pipera, mai exista in Bucuresti, cu profil electronic, Intreprinderea Electromagnetica, cu veche traditie, pentru care, in anul 1967 s-a infiintat in mod special IPCT (Institutul de Proiectari si Cercetari pentru Telecomunicatii) necesar odata cu introducerea transmiterii pe liniile telefonice a informatiilor prelucrate pe calculator, precum si FEA (Fabrica pentru Elemente de Automatizari), deservita de IPA (Institutul de Proiectari pentru Automatizari) , ambele infiintate in anii 1960 - 1962.

Nini: Care au fost acei eminenti profesionisti datorita carora Romania a cunoscut aceea dezvoltare fara precedent in domeniul electronicii?

D-na Millea: Ca martor permanent al dezvoltarii industriei electronice romanesti timp de peste 35 de ani, incepand de prin 1955, imi permit sa afirm ca daca in prima parte aceasta a fost orientata si sprijinita de profesorul Gheorghe Cartianu in domeniul emisiei si receptiei cu modulatie in frecventa, de profesorul Tudor Tanasescu in domeniul electronicii conexa fizicii nucleare si de profesorul Alexandru Spataru in domeniul partii de emisie pentru televiziune, partea a doua a dezvoltarii ramurii, cea a profesionalizarii si in mod special domeniul tehnicii de calcul si al informaticii este in totalitate opera profesorului Mihai Draganescu. Datorita acestor stalpi, eminenti profesionisti si totodata patrioti, Romania a fost singura tara din cadrul CAER care a realizat primul calculator din generatia III-a, pus in fabricatie pe baza de licenta din vest. Importanta acestui fapt este cu atat mai mare cu cat atunci se crease o Comisie Interguvernamentala a tarilor membre CAER, menita sa realizeze o familie de calculatoare RIAD, compatibila cu familia IBM 360, pentru care vestul instituise un embargo pentru exportul in est. Din initiativa prof. Mihai Draganescu, Romania s-a alaturat acestei comisii numai dupa achizitionarea licentei mentionate. Si tot datorita drumului deschis de dansii, atat in domeniul componentelor cat si al produselor, Romania a fost prima tara din est care exporta radioreceptoare in vest si dupa afirmatiile inginerului sef de conceptie Eugen Statnic, aveam la nivelul anului 1980 cea mai moderna industrie electronica, de larg consum, din est.

Nini: Care au fost cauzele, atat interne cat si externe, care au influentat ulterior industria electronica romaneasca si in ce sens?

D-na Millea: Din nefericire cutremurul din 4 martie 1977 (care a produs pagube in economia nationala, echivalente cu pierderile din cel de-al doilea razboi mondial), peste care s-a suprapus criza energetica mondiala din anii 1980, exacerbata de o politica discretionara, s-au resimtit si asupra evolutiei industriei electronice romanesti, iar dupa 1990 a fost "osandita" de conducerea de atunci a tarii la un total regres, care a condus in scurt timp la disparitia ei aproape in totalitate. Din cei peste 100.000 salariati cati inregistra ramura electronica cu conexele ei in anul 1989, in prezent, in raportarile Institutului National de Statistica⁴ mai figureaza doar cca. 13.000, iar din balanta import/export, pozitiva la nivelul anului 1989, ca peste 20 de ani, la nivelul anului 2008, Anuarele Statistice sa inregisteze o balanta negativa, Fig.1.

Fig. 1

Nini: Cam cat apreciati ca au fost pierderile suferite de industria romaneasca in perioada 1990-1999?

D-na Millea: Pentru generatia de astazi poate pare desuet, dar cu toate constrangerile materiale greu de suportat, noi, in special intelectualitatea tehnica am acceptat efortul pe care l-am facut in acei ani in speranta de a readuce economia tarii la nivelul de tara medie europeana, pe care-l ocupase inainte de razboi, fiind convinsi ca va sosi momentul in care "cortina de fier" va disparea. E cu atat mai dureros pentru noi sa constatam ca o tara care, la 31 ianuarie 1989, nu avea datorii externe si nu avea someri, astazi are cele mai mari datorii din istorie si somaj masiv in conditiile in care baza de productie a tarii e complet distrusa. Intr-un Studiu al Institutului de Cercetari Economice (din subordinea Academiei Romane) mentionat de istoricul Alex Stefanescu intr-o emisiune televizata, se apreciaza ca pierderile produse in economia Romaniei in perioada 1990-1999 au fost de peste 275 miliarde $, mai mari decat pierderile tarii in cele doua razboaie la un loc. Si toate acestea pornind de la o lozinca lansata de primul ministru in 1990 si anume ca Romania noastra este o magazie de fiare vechi.

Aceasta apreciere era absolut falsa, cel putin pentru industria electronica, care in perioada 1985-1989 a produs in total 2.982.000 radioreceptoare (din care 830.040 la Electronica si 2.151.960 la Tehnoton) si a exportat 415.020, adica 13,92%. Cat priveste televizoarele, au fost produse intre anii 1985 si 1989 un numar de 2.558.000 buc. si s-au exportat 1.450.932 reprezentand 56,72%. Totodata IPRS-ul a exportat in acei ani peste 35 milioane de tranzistoare si circuite integrate. Mai mentionam ca peste 80% din productia Intreprinderii Electronica se exporta numai pe relatia vest si ca avea un grad de integrare de peste 95%. Aceste date contrazic in totalitate afirmatia de mai sus, inclusiv incercarile de scuza pe care acelasi prim ministru le-a lansat afirmand ca exportul de electronica s-a facut in regim de dumping. Oare 25 de ani n-a obsevat nimeni de pe piata vestica acest lucru?

Ce ramane de neinteles pentru generatia care a trait constient anii 1948 si dupa, este faptul ca o avutie furata si incaputa pe mana unor oameni nescoliti: Gheorghe Gheorghiu-Dej (seful partidului, electrician) si Chivu Stoica (ministrul industriei, muncitor CFR-ist) a fost conservata si cu toate suferintele impuse populatiei s-a creat o economie reala si functionala, iar dupa evenimentele din decembrie 1989 fenomenul a fost exact invers desi am avut in conducere oameni ultra scoliti, care au si anuntat o perioada de tranzitie pentru reasezari economice.

Nini: Care au fost efectele acestei tranzitii prelungite si nefaste?

D-na Millea: Din nefericire, dupa 1990, aceasta tranzitie nefasta se regaseste la fiecare întreprindere de electronica, in perioada post decembrista unele din ele disparand cu totul din raportarile statistice oficiale; de exemplu, din 1998 Comisia Nationala de Statistica a scos din nomenclatorul productiilor urmarite, productia de radioreceptoare. Astazi guvernantii se plang de lipsa a cca 700.000 locuri de munca. A 7-a parte din acestia provin numai din electronica, iar a 3-a parte din industria orizontala care colabora cu cea electronica. Distrugand electronica au condamnat tara la stagnare tehnologica, fiindca electronica, automatizarile si tehnica de calcul se regaseau in absolut toate ramurile industriale. Am ramas tributari importului, dar acesta are un dezavantaj chiar mai mare decat al pretului si anume cel al intretinerii, intrucat fiecare firma are propriul sistem de componente si subansamble care nu sunt tipizate la nivel national deci pentru inlocuire se pot procura numai de la firma mama. Ceea ce s-a facut cu industria electronica dupa 1989 este mai mult decat un jaf, este o crima, fiindca distrugandu-se locuri de munca in domenii de varf au distrus cea mai valoroasa realizare a acelor ani, un personal de inalta calificare care a parasit tara si se regaseste acum in mari companii electronice ale lumii. De exemplu, peste 100 de specialisti de la IPRS-Baneasa sunt in Silicon Valley.

Nini: De unde aveti acest spirit de revolutionar?

D-na Millea: Unii din cei ce vor citi textul acesta vor gandi probabil ca a fost scris de un fost. Si in regimul celalalt tot eticheta de fost am primit-o si am fost exclusa din UTM din motive de dosar al familiei mele, de care nu m-am dezis ca politicienii oportunisti ai acelei epoci. Dar si atunci ca si acum am fost un patriot care am invatat de la familie ca un om cu cat e mai invatat cu atat e mai dator sa contribuie la ridicarea tarii.

Nini: Cum v-a venit ideea acestei carti?

D-na Millea: Ideea acestei carti pleaca de la faptul ca odata cu devalizarea unitatilor industriale s-au distrus si majoritatea arhivelor acestora, iar pe platforma Pipera unele intreprinderi au fost complet demolate pentru a li se sterge urma. De aceea mi-am propus reconstituirea unei istorii a electronicii romanesti, exclusiv pe baza de documente oficiale (lucrari publicate), documentatii tehnice pastrate de unii ingineri care au lucrat in industrie, sau marturii scrise de cei ce au trait-o, o istorie care sa devina ea insasi un document de arhiva. Actiunea trebuie privita ca un act de patriotism. Utilizarea acestei istorii, tot un act de patriotism, cade in sarcina altora decat inginerii, care trebuie sa alature demolatorilor spirituali din regimul comunist pe demolatorii economici ai acestui regim si sa judece cu egala masura pe toti vinovatii fata de popor.

S-ar putea ca impactul primei editii asupra generatiei care a creat acesta industrie sa scoata la iveala noi surse documenteare, cu care generatia care va construi o noua industrie electronica romaneasca sa-si continue investigatiile, fiindca cred in filosofia unui proverb chinezesc care spune: Invata sa construiesti viitorul pornind de la trecut.

Nini: In incheiere, va multumesc pentru timpul si increderea acordata si sper ca, cat de curand sa ma invitati la lansarea acestei carti.

¹Gaston Marin - Cuvant la inchiderea Conferintei Electricienilor din R.P.P - Telecomunicatii II (1958), pag.9
²Simulescu D. - Tehnica noua in telecomunicatii - Telecomunicatii II ( 1958 ), pag 10
³Gh.Cartianu, Sergiu Condrea, Edmond Nicolau - Directii actuale de cercetare in electronica - Telecomunicatii II (1958) , pag 15
⁴Date puse pe acelasi grafic, dupa Anuarele Statistice 2000-2008

Cateva fotografii despre industia electronica se gasesc in acest album:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Contextul%20politic%20al%20dezvoltarii%20electronicii%20in%20Romania/index.html