Castrul roman Arutela

Castrul roman Arutela este un monument istoric, situat între localitățile Păușa și Căciulata, în punctul „Poiana Bivolari”, lângă orașul Călimănești, fiind trecut în lista monumentelor istorice din 2004 datând din epoca romană anii 137 - 138 d.C. Construcția se găsește pe malul stâng al Oltului, în vecinătatea Mănăstirii Cozia și în ambianța complexului hidroenergetic Turnu.

Datarea s-a făcut pe baza unei inscripții, descoperită în dublu exemplar în fața a două din porțile castrului, din care rezultă că acesta a fost construit în vremea împăratului Hadrian, de un detașament de arcași sirieni (Suri Sagittari), în anul 138, din ordinul lui Titus Flavius Constans, procurator și guvernator militar al Daciei Inferior. Ultima monedă, ca datare, descoperită la Arutela, a fost emisă între anii 220 - 223 d.C. La Arutela a existat și o așezare dacică, care și-a prelungit existența sub stăpânirea romană.

Istoricul săpăturilor

Primele săpături, în punctul „Poiana Bivolari”, s-au făcut de către Ministerul Domeniilor, în anii 1888–1889, pentru captarea apelor termale sulfuroase. S-au descoperit obiecte de metal și monede romane de la Hadrian, Septimiu Sever, Iulia Doamna și Caracalla. Între anii 1890–1892, Grigore Tocilescu și Pamfil Polonic fac săpături parțiale, scoțând la iveală în întregime băile romane și parțial ruinele castrului. Acesta rămâne cunoscut numai prin materialul epigrafic descoperit aici. Între anii 1897–1902, ruinele castrului Arutela au fost în parte acoperite cu prilejul construcției căii ferate Râmnicu Vâlcea - Râul Vadului, în timp ce băile au dispărut în întregime.

În 1967, Muzeul Militar Național, mai precis colectivul științific format din: profesor doctor docent D. Tudor, membru al Academiei de Științe Sociale și Politice, colonel doctor Cr. M. Vlădescu, E. Palade, doctor Gh. Poenaru - Bordea, L. Popoiu, A. Florea, E. Nicolae, N. Moghior și V. Ghelmez redeschide șantierul de cercetare până în 1970 și din nou în 1978, prilej care a permis dezvelirea completă a ruinelor care nu fuseseră distruse la construirea căii ferate.

Pe timpul săpăturilor arheologice s-au descoperit diferite obiecte ca arme, monede, vase și inscripții, expuse astăzi la Muzeul Militar din București. După terminarea săpăturilor, castrul Arutela a devenit monument istoric trecut în custodia Comitetului județean Vâlcea de Cultură și a Muzeului de istorie din Râmnicu Vâlcea. Între anii 1982 - 1983, castrul a fost refăcut după proiectul arhitectului Aurel Teodorescu, întocmit pe baza documentației realizate de Cristian Vlădescu, coordonatorul cercetărilor făcute anterior de Muzeul Militar. Lucrările de construcție au fost executate de C. Panco. S-a reconstituit pentru prima dată în România poarta pretoriană (porta praetoria) cu cele două turnuri care o flanchează.

Caracteristici

Fortificația construită din lespezi de piatră are formă pătrată cu laturile de 60 de metri prevăzute cu turnuri semicirculare la colțuri și turnuri pătrate de o parte și de alta a porții pretoriene. Pe celelalte două laturi se văd porțile de serviciu (porta principalis dextra și porta principalis sinistra). Zidul de incintă a fost ridicat din blocuri mari de piatră de formă dreptunghiulară și, după caz, lespezi subțiri și piatră măruntă, nefasonată, prinse cu mortar, pentru a se asigura orizontalitatea.

La partea interioară a zidului de apărare sunt construiți o serie de pinteni din piatră, care alcătuiau compartimente menite să adăpostească barăci pentru depozite de materiale și grajduri pentru caii trupei, iar deasupra lor se așezau bârne de lemn care formau puntea continuă pentru drumul de rond al santinelelor.

În interiorul castrului din dreptul porții pretoriene pornește o alee, via praetoria, alcătuită din pavaj de pietre de râu, care se întretaie cu via principalis, în fața clădirii comandantului (praetorium). În spațiile rezultate din această intersecție se distinge o sală de adunare a soldaților (collegium militare) cu opt baze rectangulare pe mijloc pentru susținerea acoperișului. În restul spațiului liber erau pavilioanele soldaților și un atelier de fierărie pentru nevoile garnizoanei.

La 20 de metri spre răsărit de poarta pretoriană a fost descoperit drumul strategic roman din valea Oltului, lat de șase metri și pavat cu blocuri mari de piatră. Legionarii din castrul Arutela aveau misiunea de a supraveghea, întreține și asigura circulația pe acest drum spre Transilvania. Arutela făcea parte, alături de celelalte castre din jurul Masivului Cozia, dintr-o linie de apărare pentru oprirea atacurilor dinspre zona deluroasă de la răsărit. La nord de castru se află „piscul lui Teofil”, pe platoul căruia s-a zidit un turn semicircular, cu latura dreaptă spre est, la 300 de metri înălțime față de punctul „Poiana Bivolari”. Acest turn, orientat spre Olt, avea rolul de a supraveghea intrarea în defileu, către Dacia Superior, asigurând totodată și urmărirea traficului spre Castra Traiana (Dăești).

Conform constatărilor și dovezilor arheologice, în prima jumătate a secolului III, o revărsare neobișnuită a Oltului a distrus latura de vest a castrului, determinând retragerea de aici a garnizoanei romane.

Sursa: WikipediA

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Castrul%20roman%20Arutela/index.html