Ada Kaleh, insula visului si a uitarii

Muzeul National al Taranului Roman din Bucuresti, in colaborare cu Muzeul National de Arta, Biblioteca Nationala a Romaniei si Biblioteca Academiei Romane, avand sustinerea Uniunii Democrate Turce din Romania, readuce in atentia publicului bucurestean insula Ada Kaleh, un loc neasemuit si plin de viata, acoperit in 1971 de apele lacului de acumulare al Hidrocentralei Portile de Fier I de pe Dunare.

Dupa expozitia Ada Kaleh. Insula din suflet, deschisa pentru doua saptamani in august 2012, propunem publicului o noua perspectiva asupra insulei scufundate, invitandu-l sa priveasca printre gene Ada Kaleh si s-o admire prin ochii celor care au vizitat-o candva, pastrand-o in memorie ca pe o insula a visului si a uitarii. Expunerea de anul trecut a vrut sa fie o evocare incarcata de sensibilitate a istoriei dramatice a insulei si a destinului locuitorilor sai dezradacinati si risipiti in toata tara sau dincolo de granitele ei, dupa evacuare. Am oferit vizitatorilor o privire “dinauntru” asupra insulei, prin prisma relatarilor nostalgice ale fostilor insulari si a fotografiilor pastrate de acestia pentru eternitate in albume de familie greu incercate de repetate rasfoiri si straluciri de lacrimi.

Orizontul de asteptare al publicului relativ la povestea insulei Ada Kaleh – atat de pregnant incat ne-a pus pe ganduri! – ne-a condus spre o alta iesire la rampa.

Expozitia Ada Kaleh, insula visului si a uitarii pune accentul pe imaginile acestui colt de Orient pastrate in memoria efectiva a nenumaratilor sai vizitatori vremelnici, turisti de rand, dar mai ales personalitati ale lumii literare sau artistice romanesti.

Scriitori, jurnalisti, artisti plastici sau fotografi, fermecati de insula, au cautat sa-i prinda atmosfera specifica in cuvinte si imagini potrivite pentru a o transmite neimputinata viitorimii.

Printr-un parteneriat cu Muzeul National de Arta al Romaniei s-a expus (in premiera, pentru ca toate aceste lucrari n-au mai fost prezentate publicului pana acum) noua acuarele realizate de pictorul Mircea Olarian pe Ada Kaleh in 1936, la invitatia lui Ali Kadri, marele afacerist interbelic caruia i-au fost dedicate. Povestea acestuia este, de altfel, strans legata de schimbarile economice prin care trece insula in perioada dintre cele doua razboaie mondiale.

O valoroasa serie de ilustrate si carti postale originale dedicate insulei, dintr-un fond cartofil pus la dispozitia noastra de Biblioteca Academiei Romane, periodice si fotografii care au ca subiect sau ca sursa de inspiratie Ada Kaleh si insularii turci, imprumutate de la Biblioteca nationala a Romaniei, relatarile despre insula ale unor scriitori si jurnalisti de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX (Dimitrie Bolintineanu, Alexandru Pelimon, Mihai Tican Rumano, Brunea-Fox s.a.) creeaza un spatiu propice unei calatorii in timp, spre anii de glorie apusa ai unui loc care nu mai exista.

Obiectele de patrimoniu din colectiile muzeului intregesc aura de mister a locului trimitand spre un trecut romantic, atat de indepartat incat pare ireal. Toate aceste restituiri culturale si deopotriva afective vor contribui, speram, la sesibilizarea publicului cu privire la rolul special pe care l-a jucat insula de-a lungul timpului ca izvor de inspiratie pentru artisti si scriitori. Si vor naste dorinta de a merge mai departe, la surse, pentru a a afla mai mult despre Ada Kaleh, insula visului si a uitarii.

Ada Kaleh, scurta istorie

Aflata candva pe Dunare, in aval de Orsova Veche, Ada Kaleh a disparut in apele fluviului in anul 1971, dupa ce populatia care o insufletea a fost evacuata de pe insula.

Dupa dispute seculare intre imperiul otoman si cel habsburgic, insula revenise statului roman in 1923, prin vointa locuitorilor sai exprimata prin referendum. Aceasta comunitate, compusa din peste 500 de suflete (in majoritate turci, dar si romani, unguri sau germani) era aidoma unei mari familii care impartea frateste binele si raul, bucuriile si incercarile vietii.

Cu un climat mediteranean unic in peisajul romanesc, insula era o oaza de verdeata in mijlocul apelor, cu o vegetatie fabuloasa in care smochinii, chiparosii, leandrii, vita-de-vie, mosmoanele, trandafirii, dar si alte soiuri deosebite de plante cresteau aproape in devalmasie. O cetate impunatoare in forma de stea, construita de habsburgi in secolul al XVIII-lea, cu tunelurile si catacombele sale macinate pe alocuri de vreme, dadeau insulei o nota de romantism si de mister. Geamia cu minaret inalt si ascutit, adapostind un covor imens, daruit de insusi Abdul Hamid al II-lea, adancea farmecul locului, imbiind la reverie si meditatie.

Insularii, mai degraba cei batrani, tragand din ciubuc in costume cu elemente orientale, sporeau exotismul insulei, venind in intampinarea nenumaratilor turisti cu delicioase produse locale: dulceata de trandafiri si smochine, cafea fiarta la nisip, braga, rahat turcesc-lokum, halvita, inghetata. Tigarile cu marca “Ada Kaleh” aveau mare cautare in randul fumatorilor din toata tara, chiar si dupa ce micul atelier de aici se dezvoltase intr-o sectie a fabricii de tigarete de la Targu-Jiu, iar celebra Marasesti luase locul vestitelor marci Musulmana, Pasa sau Ali Kadri, fabricate pe insula in perioada interbelica. Parafarea acordului romano-iugoslav de realizare a hidrocentralei Portile de Fier a marcat inceputul sfarsitului pentru acest “paradis oriental”, un adevarat colt de rai, asa cum era considerata insula de catre ultimii sai locuitori. Incepand de pe la mijlocul anilor 60, fara sa inteleaga prea bine ce li se intampla, acestia au fost nevoiti sa-si abandoneze caminele, sacrificandu-le progresului si unui “mai bine” comun tarii in care alesesera sa traiasca. Au luat calea pribegiei, stabilindu-se in Dobrogea, in Turnu Severin, la Bucuresti, in Turcia sau cine mai stie pe unde, purtandu-si pretutindeni insula in suflet.  

Sursa: Muzeul National al Taranului Roman

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Ada%20Kaleh,%20insula%20visului%20si%20a%20uitarii/index.html

Articolul cu editia de anul trecut a acestei expozitii poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/?q=node/350