Biserica Stavropoleos cuprinde, pe langa biserica ridicata in 1724 de catre arhimandritul grec Ioanichie si incinta construita la inceputul secolului al XX-lea, dupa planurile arhitectului Ion Mincu. Initial construindu-se doar un simplu han, locul a devenit in scurt timp potrivit pentru un sfant locas de rugaciune.
Multe din hanurile cunoscute aflate in centrul Bucurestilor aveau in mijlocul curtii interioare biserici sau manastiri; de altfel nu putine au aparut ca anexe ale bisericilor si manastirilor, ridicate de egumeni pentru a spori veniturile acestora.
Manastirile Coltea, Paraclisul Sfanta Ecaterina, Sfantul Ioan, Manastirea Mihai Voda, Sfantul Spiridon, Biserica lui Ghiorma Banul - numita si a Grecilor, Biserica Sarindar si Biserica Zlatari au avut hanuri mari in Bucuresti. Acestora li se alatura Manastirea Stavropoleos, cu mentiunea ca in acest caz constructia hanului a precedat ridicarea bisericii.
Din constructia initiala a incintei manastirii si hanului s-a pastrat numai biserica, una dintre cele mai reprezentative ctitorii post brancovenesti. Celelalte cladiri sunt rezultatul unui vast proiect de restaurare si constructie inceput in 1897, dupa planurile arhitectului Ion Mincu. In incinta manastirii s-au amenajat o biblioteca, o trapeza si o colectie de obiecte vechi bisericesti, unele recuperate de la bisericile daramate in timpul regimului comunist.
Biserica Stavropoleos - scurt istoric
Biserica Stravropoleos a fost ridicata in anul 1724, in timpul celei de-a doua domnii in Tara Romaneasca a lui Nicolae Mavrocordat (1719-1730) de catre arhimandritul Ioanichie. Nascut in satul Ostanitza, in eparhia Pogoniana din Epir, monahul Ioanichie a venit in Tara Romaneasca de la Manastirea Gura, metoc al Mitropoliei Pogoniana.
El insusi marturiseste despre sine, in testamentul sau: "Pentru acestea si smerenia mea, din frageda tinerete am ales viata monahala si m-am inchinat Domnului, lasand la o parte ale lumii valuri, la cinstita si sfanta manastire din eparhia Pogonianei, slavita cu hramul preamaritilor voevozi Mihail si Gavriil, numita Gura, langa comuna Ostanita, patria mea, zidita pe o stanca mare."
La data de 6 aprilie 1722, arhimandritul Ioanichie cumpara, de la jupaneasa Despa, locul pe care avea sa-si zideasca hanul si biserica, peste drum de Biserica Ghiormei Banul. Locul vandut de jupineasa Despa se intindea de la zidul Hanului lui Constantin Voda (pe locul fostului Palat al Postelor) pana spre strada Smardan, invecinandu-se cu proprietatile serdarului Grigorie Greceanul si cu casele Radului Logofat.
In incinta hanului cu doua niveluri ce se afla in proprietatea lui, Ioanichie a construit actuala biserica, zidind o manastire, ce era sustinuta economic de catre han - aceasta randuiala era una frecventa in epoca. Dupa cum am vazut mai sus, o mare parte din bisericile actuale ale capitalei faceau parte initial dintr-un han.
Doi ani mai tarziu, la 1 iunie 1724, serdarul Grigorascu Greceanu vinde lui Ioanichie un stanjen de loc "ca sa-i incapa altarul". Comform pisaniei de deasupra usii de intrare, scrisa in greceste si romaneste, la data de 30 octombrie 1724 biserica era terminata. In urmatorul an, la 9 iulie 1725, fata logofatului Radu Greceanu, Maria, daruieste manastirii locul de care avea nevoie pentru a ridica o clopotnita si o pivnita.
La data de 7 martie 1726, batranul Ioanichie este ridicat la rangul de mitropolit al Stavropolei, din porunca Patriarhului Ieremia si cu incuviintarea voevodului Nicolae Mavrocordat. Tot de atunci, manastirea pe care a construit-o a fost numita Stavropoleos, dupa numele vechii mitropolii.
In 18 noiembrie 1729, egumenul Ioanichie dobandeste de la serdarul Grigorascu Greceanu, in schimbul unui alt loc, o portiune de un stanjen si o palma in latime si doua palme in lungime, "ca sa mareasca altarul bisericii".
Lipsa dovezilor documentare despre un plan prealabil de construire a bisericii, faptul ca numai cu trei luni inainte de terminarea constructiei Ioanichie inca mai cumpara terenuri "ca sa incapa altarul", apoi hotararea de a mari altarul la numai patru ani de la terminarea constructiei, precum si constatarile ulterioare ale arhitectilor in timpul restaurarilor, il determina pe generalul P.V. Nasturel sa conchida ca Ioanichie gaseste pe locul cumparat in 1722 de la Jupaneasa Despa, un paraclis al boierilor Popesti, pe care apoi il repara si transforma succesiv: rotunjeste zidul dinspre rasarit al altarului, adauga absidele, construieste, la 1725, pe locul daruit de Maria, fata logofatului Radului Greceanul, o clopotnita si o pivnita, mareste, la 1729, altarul, facand un schimb de proprietati cu Grigorie Greceanul.
Cu ocazia hramului din anul 1733, la 8 noiembrie, ctitorul Ioanichie pune sa se zideasca in Proscomidie piatra ingrijit sculptata cu numele ctitorilor si isi face testamentul, prin care inchina manastirea si hanul Manastirii Gura. La data de 7 februarie 1742, staretul Ioanichie trece la cele vesnice, in varsta fiind de 61 de ani si este inmormantat in biserica sa.
In toamna lui 1802, biserica monahala sufera numeroase stricaciuni ce vor necesita grabnice reparatii; reparatiile vor incepe in urmatorul an. O alta incercare va cuprinde Manastirea Stavropoleos in luna ianuarie a anului 1838, cand aceasta este avariata si mai grav de un mare cutremur.
Intre anii 1840-1841, starea precara a constructiei determina autoritatile sa someze, in repetate randuri, conducerea manastirii sa darame turla bisericii, care ameninta sa cada. In anul 1841, pentru siguranta credinciosilor, turla va fi daramata.
Intre anii 1852-1858, egumenul manastirii cere in repetate randuri daramarea bisericii si construirea unei biserici noi. La data de 2 decembrie 1858, arhitectul Slater sustine din nou necesitatea unei restaurari intelepte a bisericii, respectand arhitectura si decoratiile originale.
La 10 februarie 1879, noul egumen Serian, se plange de starea jalnica a clopotnitei si cere Ministerului Cultelor sa ia masuri, iar la 30 iulie 1888, arhimandritul Apostoliu comunica Ministerului ca biserica se gaseste "intr-o ruina aproape completa". Abia in anul 1897, Ministerul Instructiunii si al Cultelor ia masuri pentru restaurarea bisericii si se adreseaza arhitectului Ion Mincu, care, dupa trei ani de studii afirma ca restaurarea ei este imposibila, datorita greselilor de constructie.
In cele din urma, restaurarea incepe odata cu venirea lui august 1904. Dupa patru ani, arhitectul Ion Mincu prezinta autoritatilor planurile pentru ridicarea, alaturi de biserica, a cladirii ce amintea de vechiul han disparut si care va servi drept muzeu monahal. Restaurarea picturii a fost incredintata pictorului preot V. Damian.
Dupa moartea lui Ion Mincu, lucrarile vor fi continuate de elevul sau, arhitectul Alexandru Zagorit. Intrerupte in timpul razboiului, lucrarile continua sub conducerea profesorului C. Dumitrescu. Intre anii 1904-1940, Biserica Stavropoleos a rams doar monument istoric, in incinta depozitandu-se elemente de arhitectura si pietre funerare de la bisericile demolate in centrul vechi al Bucurestilui.
Abia in anul 1940 se va redeschide biserica cultului, prin grija preotului Dimitrie Iliescu-Palanca si prin osardia lui Octavian Dobrin, epitropul bisericii. Intre anii 1948-1991, dupa intemnitarea parintelui, au venit la Altar preotul doctor Ion Lancrajan, Stelian Popescu, Paul Maracine, Constantin Dascalescu si Toader Crasmaru. Din anul 1991, asezamantul monahal e pastorit de Parintele Iustin Marchis, primul ieromonah din ultima suta de ani.
Biserica Stavropoleos - colectia de obiecte vechi bisericesti si biblioteca
Colectia de obiecte de arta contine icoane, obiecte de cult, piese de arta decorativa si fragmente de fresca recuperate de la bisericile demolate in timpul regimului comunist. Sunt icoane imparatesti, icoane praznicare, icoane de vatra sau de procesiune, pe lemn sau pe sticla, primite sau achizitionate in timp dar si obiecte care au apartinut manastirii inainte de secularizare: cadelnita daruita de Ioanichie al Stavropolei la 1734, candela de la 1788, Evanghelia cu inscriptia datand din 1735, icoana cu Iisus - Pomul vietii, daruita de Ioanichie la 1731.
Colectia contine si un fragment de timpla de la o biserica de lemn din Sudul Transilvaniei, un jilt domnesc cu stema boierilor Mavrocordati, un sfesnic brancovenesc care refac atmosfera unui spatiu eclezial. Un catalog care sa cuprinda parte din aceste obiecte precum si din cele care impodobesc restul incaperilor asezamantului prezinta valoaroasa colectie adunata de-a lungul anilor.
Biblioteca amenajata in incinta contine numeroase volume de teologie, arta si istorie. Achizitiile facute in ultimii ani reunesc un important fond de scrieri patristice, biblice, dogmatice, liturgice, istorice, pastorale, omiletice, catehetice, dictionare si manuale de limbi clasice, dar si studii despre arta bizantina si icoana ortodoxa, istoria si civilizatia romneasca a secolului al XVIII-lea, cultura medievala europeana - carti cautate de studenti si cercetatori in domeniu.
Biblioteca contine si un important fond de carte veche, manuscrise si tiparituri in limbile romana, greaca si slavona. Sunt peste 80 de manuscrise si 400 de tiparituri, carti de cult sau manuscrise muzicale unele din secolul al XVII-lea sau al XVIII-lea folosite si astazi in studii comparative pentru indreptarea editiilor utilizate in practica liturgica.
Programul de informatizare a bibliotecii si proiectul de constituire a unei biblioteci virtuale continand fondul de carte veche se afla in plina desfasurare. Parte din fondul bibliotecii o reprezinta biblioteca regretatului prof. dr. Vasile Dragut, fost rector al Institutului de Arte Plastice din Bucuresti. Biblioteca a fost donata prin amabilitatea sotiei sale, doamna Gabriela Patulea-Dragut iar inventarierea volumelor sale continua.
Intre volumele de arta si arhitectura bisericeasca, Biblioteca de la Stavropoleos cuprinde numeroase exemplare din serii si colectii ale prestigioaselor edituri din tara si strainatate. Intre acestea Editura Meridiane ca cea mai reprezentativa din tara dar si cataloage editate de British Museum, The Metropolitan Museum of Art prilejuite de mari expozitii internationale de arta bizantina. De asemenea, colectia Buletinului Comisiunii Monumentelor Istorice (1908-1945) si seriile noi ale publicatiei, continuata sub alte denumiri: Buletinul Monumentelor Istorice (1970-1974), Monumente Istorice si de Arta (1974-1989), Revista Monumentelor Istorice (1990-2002).
Scrierile teologice sunt bogat reprezentate. Alaturi de cele editate de Institutul Biblic si de Misiune Ortodoxa (Parinti si scriitori bisericesti, Patrologia, cele 12 volume ale Filocaliei) se afla numeroase carti de spritualitate ortodoxa, aparute dupa 1989 la diferite edituri: Deisis, Anastasia, Polirom etc. Am dori ca in biblioteca sa se afle si colectiile J. P. Migne si Sources chretiennes si doua dictionare: Dictionnaire de spiritualite si Dictionaire d'archeologie et liturgie chretienne si am fi bucurosi sa primim ajutor pentru a achizitiona aceste lucrari.
Din vechea zestre a Manastirii Stavropoleos s-au pastrat numeroase carti de cult carora li s-au adaugat donatii sau achizitii facute in timp pentru a completa fondul de carte veche, alcatuit acum din tiparituri romanesti, grecesti si slavone si cateva manuscrise.
Asezamantul Stavropoleos are intre preocuparile sale constante muzica bizantina. Cele aproximativ doua suta de carti si manuscrise formeaza cea mai importanta colectie de acest gen din Romania, apartinand unei fundatii sau persoane particulare. Majoritatea titlurilor provin din bibliotecile a doi bizantinologi romani, arhid. prof. dr. Sebastian Barbu-Bucur si Titus Moisescu. Suntem recunscatori celor doi cunoscuti cercetatori care ne-au sprijinit de multe ori in actiunile noastre legate de promovarea muzicii bizantine.
In Biblioteca Stavropoleos sunt prezente aproape toate tipariturile importante ale cantarilor in limba romana, incepand cu primele aparitii din 1823 ale lui Macarie Ieromonahul, continuand cu Anton Pann, Dimitrie Suceveanu si multi altii pana la Ion Popescu-Pasarea si Victor Ojog.
De asemenea, se afla carti cu cantari in limba greaca, printre care si unele ale lui Petre Efesiu - cel care in 1820 la Bucuresti, pentru prima data in lumea ortodoxa, tiparea cantari bisericesti - si Theodor Phokaeos. Tipariturile sunt completate de manuscrise grecesti si romanesti, dintre care doua datate secolul al XVIII-lea, fiind scrise in vechea notatie cucuzeliana iar unul in limba slava, in notatie krjuki.
In afara de cartilor de cantari, biblioteca mai cuprinde importante studii muzicale si tratate teoretice, atat romanesti cat si straine. Dintre acestea din urma amintim "A History of Byzantine Music and Hymnography", de Egon Wellesz si cateva volume din seria "Monumenta Musicae Byzantinae".
Sursa: crestinortodox.ro
Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer