Monumentul Eroilor Aerului

Mai jos, redau in totalitate (cu ortografia de atunci), un articol despre acest subiect, aparut in revista Familia nr. 13 din Martie 1981.

Despre paternitatea Monumentului aviatorilor. 

Artist de exceptie, intrat in constiinta publicului si criticilor ca autor al unei vaste opere, prin care scrie un capitol de seama, Iosif Fekete (1903 - 1979) s-a impus ca un talent remarcabil, original si plin de forta inca de pe vremea cand isi facea - intre 1921 si 1927 - studiile de specialitate la Scoala de bele-arte din Bucuresti.

La indemnul lui Paciurea, in 1925 incepe sa expuna la Salonul oficial, unde este premiat de patru ori in anii 1929-33. Are numai 25 de ani cind incepe sa lucreze la Monumentul Aviatorilor din Bucuresti - realizat intre 1928 si 1930 -, de care isi va lega pentru totdeauna numele. Fekete a realizat lucrarea pornind de la un minuscul proiect al Lydiei Kotzebue. Cercetarea critica a istoricului executiei acestuia si, mai ales, a valorii sale istorice, ne indeamna tot mai mult sa socotim ca autorul de drept al monumentului este Fekete. O confirma, de altfel, si textul scrisorii pe care un foarte autorizat martor, al timpului, cum este venerabilul maestru Ion Jalea, a adresat-o lui Fekete la 12 februarie 1970 si pe care o publicam mai jos data fiind insemnatatea sa pentru lamurirea unei probleme de istorie a artei romanesti si pentruca releva cu pregnanta umanitatea si rectitudinea unei atitudini morale exemplare.

Majoritatea covirsitoare a exegezelor inchinate artei lui Fekete dateaza din ultimele trei decenii, cand s-a trecut la o valorificare stiintifica a valorilor autentice ale artelor noastre. Frecventa scrierilor a fost asigurata de numarul si de tinuta expozitiilor personale si retrospective deschise in anii socialismului, in conditiile participarii constante a artistului oradean la expozitile republicane si judetene. Dupa personalele de la Bucuresti (1934, 1936, 1937 si 1946) si Budapesta (1942 si 1944), cuprinzatoarea manifestare gazduita in 1961 la Sala Magheru, readuce in actualitate creatia unui artist matur, polivalent si profund, care, printr-o prezenta constanta in viata artistica a tarii s-a impus ca unul dintre cei mai de seama sculptori romani ai secolului al XX-lea. Elogiind calitate artistica si vastul orizont tematic al operei faurite de Fekete, exegetii s-au simtit obligati sa-si spuna parerea in legatura cu paternitatea Monumentului Aviatorilor, critica fiind, in acel moment, unanima in a recunoaste calitatea lui Fekete de coautor. Paul Constantin scria in acest sens: “Sculptorul Fekete s-a manifestat public foarte devreme (incepuse sa expuna la salonul oficial din 1925), precizindu-se ca un talent remarcabil, inclinat mai ales spre o expresiva stilizare a realitatii in monument si bazorelief. Aceste calitati sunt evidente inca de la inceputul carierei artistului, intr-una din cele mai frumoase opere de sculptura ale capitalei - Monumentul aviatiei, de pe Bd. Stalin - la care a lucrat in 1928-29, alaturi de Lidia Kotzebue” (“Contemporanul”, 14 VII 1961). La randul sau, Horia Horsia nota: “... Fekete vadeste in acelasi timp reale calitati de monumentalist, strabatind un drum lung, de la Monumentul Aviatiei (cunoscuta Statuie a Aviatorilor de la sosea), la realizarea careia a colaborat si pina la acest omagiu adus cuceritorilor Cosmosului (“Spre Cosmos”). Aici il aflam pe artist in plenitudinea fortei sale creatoare” (“Informatia Bucurestiului”, 19 VII 1961).

Retrospectiva Fekete, deschisa in 1965 la Sala Orizont, prilejueste reluarea, in aceiasi termeni inechivoci, a exegezelor, toate acestea referindu-se in continuare si la impresionantul monument de la Sosea. O pertinenta caracterizare face Octavian Barbosa, cind scrie ca: “Practicind in genere o sculptura de interior, nu de for public, artistul nu este strain de evocarea grandioasa a marelor sentimente de larga amplitudine sociala. Contributiile sale la simbolica monumentala a pietelor (Monumentul Aviatorilor de la Bucuresti sau monumentul Horia, Closca si Crisan de la Alba Iulia), departe de a infirma, confirma din plin posibilitatile sale expresive in aceasta directie” (“Contemporanul, 15 I 1965”). Si pentru prestigiosul si eruditul cunoscator al artei moderne romanesti, care a fost Petru Comarnescu, Fekete este autorul monumentului Horia, Closca si Crisan din Alba Iulia si coautor al Monumentului Aviatorilor din Bucuresti (“Munca”, 15 I 1965). La randul sau, Amelia Pavel adirma: “In domeniul sculpturii monumentale se observa, fata de lucrarile din trecut (Monumentul Aviatorilor - 1930, impozantul monument Horia, Closca si Crisan din Alba Iulia - 1937, reliefurile de la Ministerul Justitiei - 1933, si Sanatoriul Moroieni - 1930), o aspiratie din ce in ce mai accentuata catre expresia simbolica a unor idei sau a unor stari sufletesti (“Scanteia”, 22 I 1965).

Si in contributiile critice din anii *70 problema a fost rezolvata in aceiasi termeni. In acel moment insa, majoritatea exegetilor cunosteau deja continutul scrisorii maestrului Jalea din fotocopiile furnizate de Fekete celor interesati. Poate sub impresia acestei pretioase marturii, in Dictionarul artistilor romani contemporani, Octavian Barbosa scria cu autoritate: “Desi trece drept numai colaborator la realizarea Monumentului aviatorilor, din Bucuresti, al carui autor formal este Lidia Kotzebue (despre care se stie foarte putin), contributia lui Fekete pare sa fi fost aici determinanta. Sculptura sa de mici dimensiuni, ca si proiectele de monumente releva permanenta unor trasaturi stilistice, vocatie a monumentalului intim, un sentiment al expresivitatii volumetrice si al constructiei, afirmate cu discretie. Monumentul Horia, Closca si Crisan, realizat de el in 1937 la Alba Iulia, aminteste, in ciuda dramatismului expresiv cerut de subiect, conceptia si viziunea care au prezidat la elaborarea amintitului Monument al aviatorilor, lucrat in 1928-29.”

Maestrul Jalea poate depune marturia cuprinsa in scrisoare, intrucat fusese martor direct al intimplarilor legate de concurs (cu toate culisele sale) si de realizarea impunatorului monument. Cele cuprinse in scrisoarea sa reprezinta - spre cinstea venerabilului maestru si dascal a numeroase generatii de artisti - o consecinta a relatiilor admirabile stabilite intre acesta si artistii mai tineri. Aflata in posesia semnatarului acestui articol, scrisoare reprezinta un stralucit exemplu de sprijin moral. Iata textul integral:   

                                                                  “12 Februarie 1970

                                                                    Str. Paul Grecianu Nr. 39

                                                                    Bucuresti  Sector II

           Draga Fekete,

  Asa dupa cum am vorbit, iti confirm si prin scris cele ce ti-am spus cand ai fost la mine, cu privire la Monumentul Aviatorilor.

Dupa parerea mea, aceasta lucrare iti apartine ca autor al ei, din punctul de vedere artistic si moral. D-na Kotzebue cu care ai colaborat, nu era o artista sculptorita, ci era o diletanta, care n-a lasat, dupa cunostinta mea, nici o lucrare de sculptuta in tara noastra, fie in vreo colectie de stat sau in colectii particulare. Dupa parerea mea, ea nu avea nici dreptul de a face o asemenea lucrare, in tara noastra, unde existau artisti din cei mai mari si mai capabili. Lucrarea i-a fost insa atribuita de catre Prof. doctor Jean Cantacuzino, cu care se inrudea, la un concurs public, ceia ce a facut ca atunci sa se produca si proteste din partea artistilor, - dupa cum stii. Eu nu am protestat atunci, desi luasem parte la acest concurs. Eu aveam prea mare consideratie si respect pentru D-rul Cantacuzino pe care-l cunosteam de aproape si nu puteam sa fac aceasta. Cunosteam de asemenea pe D-na Cotzebue care era o doamna nobila si placuta, refugiata in tara noastra si nu-mi placea sa ma amestec intr*un scandal public.

Dupa concurs si dupa ce lucrarea a fost atribuita D-nei Cotzebue, ea a venit la mine rugindu-ma sa colaborez cu ea pentru executarea acestei lucrari. Fireste ca eu puteam face aceasta, eu fiind atunci un artist foarte cunoscut si pretuit. Dar in mod foarte politicos am refuzat aceasta invitatie, dindu-i sfatul sa se adreseze unui artist tanar si cred ca i-am vorbit chiar de D-ta.

Interesul meu acuma, era acela ca lucrarea sa poata reusi cit mai bine, dat fiind ca ea se ridica pe una din cele mai importante piete ale capitalei noastre.

Am aflat in urma ca lucrarea a fost executata de d-ta si aceasta m-a bucurat fiindca d-ta erai chiar elev al meu. Imi amintesc ca in timpul executiei m-ai chemat sa vad lucrarea si eu am venit cu credinta ca lucrarea era acum asigurata. Deci socoteam si atunci, ca si acuma, ca autorul cu drepturile morale asupra acestei lucrari erai numai d-ta. Fireste ca D-na Cotzebue se socotea ea fiind autoarea acestei lucrari, adica ca fiind ea aceia care dadea ideia monumentului. Exista in adevar o asemenea colaborare, in care un artist poate da o idee originala si nemaivazuta si care prin aceasta poate avea un merit deosebit in realizarea lucrarii. Dar ideia unui zburator nu mai era si nu mai este originala. In repertoriul de figuri de oameni zburatori exista foarte multe exemple de acest fel, incepand cu Icarus si Dedalus, apoi continuind cu toti ingerii religiilor, cu toate figurile inaripate din mitologia persana etc. etc. Deci ideia nu este originala.

Sunt multe alte exemple si este cu neputinta ca cineva sa dea chiar o idee originala in acest sens. Dar asa cum se intampla cu toate monumentele, nu se mai socoteste de nimeni ideile originale ci numai stiinta artistului si posibilitatile lui technice, care sa dea valoare de opere de arta ale unor astfel de lucrari. In acest fel nu exista nici o indoiala ca nimeni nu poate fi autorul acestei lucrari decat numai D-ta. Legea noastra insa, la o astfel de lucrare de colaborare, nu distinge pe unul sau altul intr-o asemenea colaborare, pe care ea o apara, ca forma de intelegere care a existat intre cei care au colaborat si care, dupa ce lucrarea s-a facut si s-a predat nu mai are dreptul nici unul din ei, de a ridica pretentii materiale. Dar exista alt drept si acesta este cel moral si acest drept iti revine numai d-tale. O opera de arta, in fapt nu poate avea mai multi autori, asemenea unui copil care nu poate sa aiba mai multi tati (tata) in acelasi timp. Aceasta este singura modalitate de a identifica autorul cel adevarat al unei opere de arta. Cu aceste putine cuvinte, iti doresc multa sanatate si spor la lucru si iti doresc de asemenea sa faci si alte lucrari de cel mai inalt nivel de arta.

Al D-tale,

I. Jalea

Pe temeiul celor afirmate de maestrul Jalea - se lamureste dupa parerea noastra definitiv - o chestiune insemnata din istoria artei moderne romanesti. Confirmind in intregime cele cuprinse in scrisoarea primita de la maestrul Jalea, in ultimul interviu pe care mi l-a acordat Fekete evoca concursul si realizarea Monumentului Aviatorilor in termeni asemanatori: “Primul la care am lucrat a fost Monumentului Aviatorilor din Bucuresti. Datorita sprijinului de care se bucura, in ciuda participarii unor artisti de valoare, concursul a fost castigat - cu un proiect minuscul - de Lidya Kotzebue. Istoricii de arta au observat ca dinsa n-a lucrat nimic, nici inainte, nici dupa acest concurs. Atunci cand s-a pus, de fapt, problema realizarii monumentului, a fost nevoita sa-si caute un colaborator. Maestrul Jalea m-a recomandat pe mine. Am fost pus, astfel, in situatia de a elabora un monument important, pretentios. Foarte mic, proiectul mi-a lasat libertatea unei complete reelaborari. Terminind, de pilda, figurile de la baza la proportii monumentale, am fost nevoit sa modelez la dimensiuni si in forme cuvenite figura principala, a zburatorului, elaborand de fapt o noua macheta” (“Scinteia”, 20 VI 1978).

In monografia Iosif Fekete publicata in 1977 am incercat sa dovedesc ca Monumentul Aviatorilor poate fi si trebuie sa fie atribuit numai lui Iosif Fekete si pe baza analizei stilistice, aceasta opera de capatai a sculpturii romanesti interbelice incadrindu-se in creatia sculptorului oradean intr-un sir de lucrari apelind la metafora zburatorului si prezentind caractere stilistice asemanatoare, care includ Monumentul capitanului aviatorilor Dumitru Hubert (1935), Monumentul Horea, Closca si Crisan din Alba Iulia (1937) realizat in colaborare cu arhitectul Octavian Mihaltianu, Zburatorul in bronz si Icar (ambele din 1937), Spre Cosmos (1959), Zburatorul in lemn din holul aeroportului din Oradea (1975). Cu prilejul Marii expozitii retrospective Iosif Fekete, deschisa in vara anului 1978 la Sala Dalles (itinerata apoi si in alte orase, printre altele la Oradea), Tudor Octavian reia ideea, afirmind, pe buna dreptate: “Citiva dintre venerabilii maestri ai sculpturii noastre pledeaza cauza lui Fekete. Dar, cei mai important, este ca monumentul insusi i-o pledeaza. Daca in retrospectiva de la Dalles am vedea o seama de fotografii mari ale Statuii Aviatorilor am intelege lesne ca toata discutia in jurul paternitatii acestei opere are o concluzie limpede. La Dalles sunt expuse mai multe lucrari din junete si din ultimii ani, ultimele de o conceptie foarte austera, marturisind aparent o modificare in conceptie. Cercetind cu atentie ansamblul, amintindu-ne Monumentul Aviatorilor 1928-1929, monumentul lui Horia, Closca si Crisan de la Alba Iulia (1937), precum si celelalte realizari monumentale risipite prin timp si spatiu, vom simti fiorul operei de capatii, al acelei creatii pe care vremea o aseaza pe un loc de merit in cultura nationala” (“Flacara”, august 1978).

Tocmai aceasta valoare de exceptie a intregii opere a regretatului maestru oradean indreptateste publicarea unor noi contributii documentare referitoare la etapele si la momentele genezei sale.

                                                                                               Mircea TOCA

P.S. Despre felul cum cei protejati de mai marii zilei au exploatat munca lui Fekete in perioada interbelica s-a mai scris. Astfel, in 1972 - adica atunci cind, daca ar fi avut argumente impotriva, Oscar Hahn, inca in viata si in deplina vigoare polemica, ar fi reactionat cu violenta caracteristica, Ion Frunzetti afirma raspicat intr-o publicatie de prestigiul “Contemporanului”: “La Oradea lucreaza maestrul Iosif Fekete (n. 1903), multa vreme truditor ca “Negrulea” in atelierul bucurestean al lui Oscar Hahn si datator al formei si ideii multor monumente interbelice, nesemnate de dinsul (...). Mormintul in granit negru al aviatorului Romeo Popescu in cimitirul Bellu, e insa, semnat Fekete, o dovada a inspiratiei Monumentului Aviatorilor de la Sosea, semnat de misterioasa doamna Kotzebue, care n-a mai facut nimic dupa acest succes, cum nu facuse nici inainte (si nici atunci, se vede treaba!).”

110 ani de la nasterea sculptorului Iosif Fekete (Hunedoara 15 iunie1903 - Oradea 12 octombrie 1979)

Expozitie Retrospectiva Bucuresti Sala Dallas 1978.
Pentru bucuresteni. numele maestrului Iosif Fekete indestructibil legat de unul din cele mai frumoasa monumente ale Capitalei: acela inchinat eroilor aerului.
         23 iulie 1978 Marina Preutu

Monumentul Aviatorilor din ani 1928 - 1929, Monumentul lui Horea, Closca si Crisan de la Alba-Iulia 1937, precum si celelalte realizari, monumente risipite
prin timp si spatiu, vom simti fiorul operei de capatai, al acelei creatii pe care vremea o aseaza pe un loc de merit…
        3 august 1978 Tudor Octavian.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Monumentul%20Eroilor%20Aerului/index.html