Sorin Savin - Coordonator programe la Radio Bucuresti 98,3 FM

In cladirea Societatii Romane de Radiodifuziune am mai fost in urma cu vreo doi ani cu ocazia „Usilor deschise” dar atunci am mers in graba de la un studiou la altul pentru ca intr-un timp cat mai scurt sa pot sa vad cat mai mult. In plus, nu vroiam sa stau pe capul acelor oameni care chiar aveau treaba. In urma cu ceva timp, prietenul meu Sorin Savin, care este redactor la Bucuresti FM m-a invitat sa-i fac o vizita mai pe indelete la radio.

Acolo  am vazut cum se realizeaza o emisiune in direct, am vazut cum arata cabina de emisie, pupitrul tehnic, toata aparatura, am facut cunostinta cu doamna care era regizor tehnic de emisie si nu puteam sa nu dau mana si cu redactorul care se afla in fata  microfonului. Trebuie sa recunosc faptul ca invitatia lui Sorin Savin, momentele petrecute in radio, mi-au lasat amintiri de neuitat pentru toata viata. De altfel m-am reintalnit peste alte cateva saptamani cu prietenul meu de la radio Bucuresti FM la o cafea, pentru a ne povesti una alta si evident pentru a-mi spune cate ceva despre ce inseamna radioul pentru el si multe altele.

Nini: Povesteste-mi despre pasiunea ta despre Radio?

Sorin: Poate ca mi-am dorit din totdeauna sa ajung intr-un studio de radio, sa am un microfon in fata, sa vorbesc si sa comunic cu cei care ma asculta. De mic, pe cand eram doar un pustan, mi-a placut muzica. Am avut „profesori” buni de muzica, bineinteles pe Cornel Chiriac si Europa Libera, dar am avut multi prieteni care erau pasionati de muzica de la acea vreme, sfarsitul anilor 60, inceputul anilor 70. Nu aveam la ce sa ascult decat la radio. Imi aduc aminte ca erau doua aparate de radio, pe care nu le mai am, pentru ca parintii le-au instrainat, dar ca un nostalgic incerc sa le regasesc, cele doua modele, pentru a le cumpara. Tin minte, era un model Tesla pe tranzistoare, Yalta T60 pe baterii, la parinti, unde ascultam emisiunile muzicale de la aceea data de la Radio Bucuresti cum se numea atunci postul national si mai aveam un radio pe lampi Victoria model 1957. Acel aparat de radio era la bunici si pe el ascultam Europa Libera si Radio Luxemburg. Mai am inregistrari si astazi cu cateva emisiuni ale lui Cornel Chiriac si cateva emisiuni inregistrate de la Radio Luxemburg cu DJ-eii de atunci. Intotdeauna mi-a placut sa am langa mine un aparat de radio, pentru ca radioul insemna muzica si era singurul mod de a intra in contact cu ce era nou in domeniu. Ascultam posturile de radio care difuzau acel gen de muzica care era pe placul meu: rock, disco, slow, progresiva samd.

Nini: Blues-ul nu-ti placea?

Sorin: Ba da, evident si muzica lenta. Imi amintesc cu placere, ca mai ascultam  un post de radio, unul sa zicem comunist din fosta Iugoslavie. Emisiunea se difuza luni seara pe la ora 9 la Radio Belgrad si difuza integral albume rock si progresive de mare succes de la aceea data. Dupa „lovitura de stat din decembrie 89”, pentru ca revolutie a fost pentru cei care au murit, mi-am dorit sa lucrez intr-un post de radio. Pe atunci la inceputurile lui 90, posturile particulare erau pline cu novici care nu prea aveau nimic in comun cu radioul dar care se dadeau DJ-ei si unde se asculta numai muzica comerciala mediocra, se fuma si se consuma alcool la greu. Eu mi-as fi dorit sa am postul meu de radio, dar nici atunci si nici acum nu am avut sustinerea financiara ca sa-mi deschid propria afacere. Ma rog, nu prea mai este o afacere in ziua de azi un post de radio, numai daca te poti sponsoriza singur. Dar asta este o alta problema.  

Nini: Cum ai ajuns la Radio?

Sorin: La Radio am ajuns printr-un complex de imprejurari. M-am intalnit cu un prieten din facultate, accidental si din vorba in vorba m-a intrebat ce mai fac si i-am spus ca mi-ar placea sa lucrez intr-un post de radio. Mi-a spus: „Stiu pe cineva, pot sa te recomand, dar restul depinde de tine”. Asa s-a si intamplat, era prin 1996, mi-a facut cunostinta cu persoana respectiva, care era un om deosebit, un redactor cu multa experienta in radioul national. La inceput nu s-a pus problema de angajare, era vorba de o colaborare externa, adica faceam mai mult munca patriotica. M-a dat pe mana unei doamne, i-a lasat vorba ca daca e ceva de mine, bine, daca nu......nu, fara nici un fel de suparare... Bineinteles ca nu am comentat si de atunci am intrat si ramas in marea familie a postului national de radio. Dupa un anumit timp am dat si concurs si am devenit redactor cu acte in regula.

Nini: N-ai mai gasit usa de la iesire.

Sorin: Este  adevarat, am mai migrat pe la Radio Romantic vreo 2 ani, pe la redactia de stiri, dar m-am intors. A fost o experienta foarte interesanta pentru ca am fost scolit acolo in domeniul stirilor, dar si placuta daca ma gandesc la oamenii extraordinari care mi-au ramas prieteni. Revenind la inceputurile mele in radio imi amintesc cu nostalgie ca nici nu trecuse nici o luna si jumatate si deja faceam emisiuni; eram in fata microfonului si realizam reportaje, interviuri. Eram pe atunci o echipa in adevaratul sens al cuvantului. Intre timp o parte din colegi s-au mutat pe la alte posturi de radio, dar eu am ramas consecvent la Bucuresti FM, care la inceput s-a numit Antena Bucurestilor, apoi Radio Bucuresti, iar acum Bucuresti FM.  

Nini: Ce gen de emisiuni realizezi?

Sorin: Am creeat foarte multe emisiuni care se regasesc si astazi dupa foarte multi ani, dar sub alta titulatura; ca-n Romania, unii au zis: „Dom’ne noi am inventat-o!” Mie nu mi-au placut niciodata hotia si trantorii, dar in schimb m-am bucurat tacit ca ideile si munca mea au cautare. Acum, realizez emisiunea de sport de duminica „Puzzle Sportiv”. Este un alt fel de emisiune in care fotbalul nu are loc; nu are ce cauta fotbalul la mine in emisiune. Pentru mine fotbalul s-a terminat o data cu generatia lui Dobrin, Dumitrache, Dinu, Lucescu, Gica Hagi, dar si a lui Gica Popescu, Ilie Dumitrescu, Dan Petrescu si ceilalti care faceau parte din aceea generatie. De fapt, o generatie crescuta si formata tot inainte de „lovitura de stat din 1989”. Prezenti la mine in emisiune sunt numai campionii, personalitatile din lumea gimnasticii, din lumea handbalului, a tenisului de camp, a tenisului de masa, a judoului, scrimei, canotajului, natatiei, atletismului, tirului, boxului. Avem foarte multi campioni pe care nu se da doi bani decat in ziua respectiva, se da cate o stire si eventual i se mai dau doua, trei diplome si cel mult 2-3000 de Euro; daca se dau 2-3000 de Euro. O alta emisiune pe care o realizez este cea de luni seara dupa stirile de la orele 22.00. Se numeste „Retro vinil”, o emisiune pe care o realizez impreuna cu prietenul si omul de radio Florin-Siviu Ursulescu. Am ales numele emisiunii Retro-vinil, pentru ca sunt, ma rog, luati-o cum vreti, un nostalgic, dar intotdeauna incerc sa pastez ceea ce este mai bun si mai frumos. Retro-vinil este o emisiune in care se difuzeaza, evident, dupa o prezentare, albume cu muzica disco, soul sau rock.

Acest lucru se intampla in fiecare luni, mai putin in prima luni din fiecare luna, cand prezint emisiunea dedicata lui Cornel Chiriac: “Sa-l redescoperim pe Cornel Chiriac si emisiunea Metronom de la Radio Europa Libera”. Bineinteles ca realizarea si prezentarea si acestei emisiuni se bucura de participarea lui Florin-Siviu Ursulescu. In Romania au mai fost tentative de acest gen dar nu au tinut mai mult de o luna, doua. Imi amintesc si acum cu placere de prima emisiune dedicata lui Cornel Chiriac, emisiune realizata in urma cu mai bine de trei ani, in care i-am avut langa mine pe fratii Octavian si Silviu Ursulescu. Consider si acum  o datorie morala si de suflet realizarea acestei emisiuni. Suntem foarte putini care mai pastram in suflet si in amintiri flacara aprinsa pentru cel care a fost mentorul muzical si spiritual pentru milioanele de tineri din Romania de la aceea vreme. Cornel Chiriac a fost o personalitate a radioului public dar si a vietii culturale din Romania. Nu am reusit pana acum, poate dupa alegeri, sa abordez un primar pentru realizarea macar a unei plachete comemorative cu Cornel Chiriac. In radio nu am gasit intelegere, mi-as fi dorit ca unul din studiourile radioului sa poarte numele de “Studioul Cornel Chiriac”. Sunt alte interese si acest lucru nu este privit nici acum dupa atatia ani cu ochi buni, Cornel Chiriac si Radio Europa Libera. Sunt copii “tovarasilor” de la aceea vreme care nu uita. Nu uita faptul ca acest om i-a invins, pe ei si sistemul comunisto-securist. Faptul ca se incerca sa i se puna botnita in tot ceea ce facea la Radio Bucuresti, faptul ca incepuse sa fie persecutat si urmarit, l-au impins pe Cornel Chiriac in 1969 sa aleaga calea exilului impreuna cu emisiunea Metronom. Norocul tinerilor din Romania si a lui Cornel Chiriac de la aceea vreme s-a numit Radio Europa Libera.

Nini: Subiectele emisiunilor, vii cu ele pregatite din timp sau iti vin, atunci, pe moment?

Sorin: Nu, niciodata nu vin in fata microfonului nepregatit, nu vin intr-o plimbare cum fac altii. Nu, nu pot sa vin nepregatit din respect pentru ascultatori. Daca fac o emisiune cu un subiect anume, o emisiune dedicata, nu pot sa-mi bat joc, de cei care asculta emisiunea si de cel care reprezinta subiectul emisiunii respective si nu in ultimul rand nu imi bat joc de mine si de imaginea mea. Nu-mi place sa ma umflu in pene, dar tot ceea ce am realizat in radio pana acum am facut prin munca, dragoste si respect pentru ascultatori. Am o deosebita satisfactie cand ma duc pe ici, pe colo, mai vorbesc cu colectionarii de casetofoane, de magnetofoane (pentru ca si eu sunt un colectionar) iar in momentul in care le spun unde lucrez si cine sunt, imediat isi aduc aminte de mine si de emisiunile pe care le-am realizat. Este un sentiment deosebit de placut, atunci cand oamenii te privesc cu respect si dragoste, pentru faptul ca emisiunile pe care le-am realizat le-au ramas in suflet.

Nini: Ce planuri de viitor ai?

Sorin: Pai, planuri de viitor... Acum, de 7 luni ca sunt bunic...

Nini: Sa-ti traiasca, ce ai?

Sorin: Baiat. Doresc ca toata lumea sa fie sanatoasa. Am dat de inteles mai devreme ca sunt colectionar de casetofoane, de magnetofoane, strang viniluri.  Am facut si sport de performanta, am jucat tenis de camp, am fost in echipa la Dinamo si ii cunosc pe toti cei care au fost mari in tenisul romanesc. Legat de acest lucru mai sunt de asemenea colectionar de rachete de tenis. Am in colectie rachete personalizate cu numele, lui Ilie Nastase, Ion Tiriac, John McEnroll; am si autografele lor pe care mi le-au dat personal pe husele rachetelor si chiar pe rachete. Dupa radio, tenisul este a doua mea dragoste si m-as bucura ca nepotul meu Sebastian sa ajunga un jucator de tenis ca Nastase si sa readuca in Romania “Cupa Davis”. Cine stie? Eu i-am spus lui Tiriac si Ilie cand am fost acum la turneul BRD Open de anul trecut, ca in 2012 s-a nascut un baietel Sebi, care o sa readuca Cupa Davis in Romania. Au zambit.

Nini: Si au fost incantati.

Sorin: Da. Acum, sa nu fiu inteles gresit: mai intai scoala, dar cu accentul pe sport. Daca ajungi campion esti mult mai respectat in lume decat in Romania.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sorin%20Savin%20-%20Coordonator%20programe%20la%20Radio%20Bucuresti%2098,3%20FM/index.html