De vorba cu D-na Aurora-Florina Moruzov

Mihail Moruzov mai este numit si „parintele ser­viciilor secrete romanesti”. Aurora-Florina Moruzov, fata fostului director al Serviciului Secret de Informatii (SSI) Mihail Moruzov, este ferm convinsa ca maresalul Ion Antonescu este vinovat de moartea tatalui sau, deoarece intre cei doi exista o veche rivalitate determinata de apropierea lui Moruzov de regele Carol al II-lea care era un personaj neagreat de Antonescu. Dupa parerea D-nei Moruzov, dovedirea bigamiei lui Antonescu de catre tatal sau, a fost motivul exilarii acestuia la Bistrita. Ulterior, de aici i s-a tras lui Moruzov asasinarea, la inchisoarea Jilava, din ordinul lui Antonescu. Cred ca tulcenii sunt mandri cu fostul lor cetatean, Mihail Moruzov sau Marele Anonim, cum il numeau documentele vremii.

Nini: Cand si unde s-a nascut tatal d-voastra?   

D-na Moruzov: S-a nascut in Tulcea in casa parintilor sai din strada Elisabeta Doamna (azi Slt. Gavrilov Corneliu) nr. 166 (unde este astazi Liceul de Arta), pe 18 septembrie 1887 si a copilarit in satul Zebil, comuna Sarichioiu, judetul Tulcea, unde bunicul meu a fost preot.

Nini: De unde sunt bunicii d-voastra?

D-na Moruzov: Ei sunt cazaci zaporojeni veniti din Caucaz. Toata familia, au fost preoti. Inainte, bunicul a fost preot in Kiev si a fost trimis la Cetatea Alba unde a cunoscut-o pe bunica mea; toata familia ei erau iconari. S-au casatorit si au venit la Zebil unde au trait toata viata.

Nini: Tatal d-voastra a mai avut frati sau surori?

D-na Moruzov: Cu toate ca au fost zaporojeni, au trait aici in tara si au fost 8 copii, doua fete si 6 baieti. Primul baiat a fost preot, al doilea a fost pictor si a facut studiile in Sankt Petersburg; de aici a fost trimis de tarul Nicolae sa picteze la Sofia al treilea altar la catedrala Alexandr Nevski, Sf. Boris. Acolo s-a casatorit cu o bulgaroaica. Alt frate care facea studiile tot in Sankt Petersburg l-a trimis tarul Nicolae la Paris ca atasat militar si a fost omorat in Franta dupa revolutia din Rusia. Al patrulea baiat a fost profesor de desen si pictor la Tulcea, al cincilea a fost compozitor si ultimul a fost tata. Toti copii au fost foarte buni.

Nini: Cu ce se ocupa tatal d-voastra?

D-na Moruzov: Tatal meu a intrat in politie, iar de aici a facut o legatura cu regele Carol si i-a propus sa se faca un birou (serviciu) secret care sa fie in legatura cu strainatatea. Era unul, dar nu avea aceasta legatura. El a propus sa se faca un birou secret, un departament special care sa se ocupe cu informatii externe. Ne-avand statul bani, tatal meu a ipotecat casa pe care o avea atunci la Tulcea in 1929 si a luat 30.000.000 lei si a format acest birou. Foarte multa lume de la SRI stie lucrul asta. Ceva foarte curios, pe statele de plata, el niciodata nu si-a ridicat salariul. Cand mie mi s-a dat pe 10 ani o pensie alimentara, prin 1945 - 1946, el era trecut ca simplu functionar. Niciodata nu a ridicat salariul. Tot ce a facut toata viata a facut numai pentru Romania, a fost intr-adevar un roman.

Nini: Ce legatura exista intre tatal d-voastra si maresalul Antonescu?

D-na Moruzov: Nu exista nicio legatura. Ca militar, Ion Antonescu era foarte bun, dar ca om era foarte ranchiunos si razbunator. Nicolae Titulescu cand a venit in tara si a fost la regele Carol al II-lea l-a anuntat ca se aude in Paris ca atasatul militar Ion Antonescu ar fi bigam; era casatorit in tara si ca el s-ar fi casatorit si cu o frantuzoaica. Tatal meu l-a trimis pe Eugen Cristescu, care era omul pe care el l-a format si l-a trimis in Franta. El a constatat adevarul, dar cand s-a intors a ascuns adevarul si a spus ca nu a gasit nimic. Revenit in tara Titulescu iarasi a spus ca sunt discutii foarte mari in Franta, ca precis Antonescu este casatorit si acolo. Si atunci, tatal meu impreuna cu fratele lui Eugen Cristescu, Gheorghe Cristescu, au plecat in Franta fara sa stie nimeni. Bineinteles ca au aflat adevarul, au venit in tara si i-au raportat totul regelui Carol, iar acesta l-a chemat pe Ion Antonescu in Romania si i-a stabilit domiciliu fortat la Bistrita Nasaud la mosia mamei lui. Asta a fost ura personala a lui Antonescu.

Nini: Deci povestea de bigamie n-a descoperit-o tatal d-voastra?

D-na Moruzov: Nu. Toate aceste informatii le-am aflat la proces. Chiar daca eram foarte mica, imi aduc foarte bine aminte de Ion Antonescu si de mama lui care mereu, in fiecare toamna veneau la Constanta si se juca poker acasa la directorul ziarului Dobrogea juna. La aceste intruniri participa si tutorele meu, fratele mamei mele. In timpul unei partide, Ion Antonescu a cunoscut-o pe Maria, o vecina de-a mea. La foarte scurt timp sotul acesteia, Gheorghe Cimbru, a decedat subit, iar ea s-a casatorit cu Antonescu. In urma casatoriei dintre Maria si Gheorghe Cimbru a rezultat un copil handicapat.

Nini: De unde ati aflat de moartea tatalui D-voastra?

D-na Moruzov: Vestea am aflat-o din ziarul legionar Porunca vremii. La inceput am aflat ca a fost arestat, apoi usor-usor am aflat si altele. Evenimentele au decurs foarte repede, in septembrie 1940 a fost arestat si doua luni mai tarziu a fost executat. 

Nini: Cum a fost arestat tatal d-voastra?

D-na Moruzov: In momentul cand a venit la putere, primul lucru pe care l-a facut Ion Antonescu a fost sa-l aresteze pe tatal meu. Tocmai atunci, era plecat din tara cu regele Carol al II-lea care abdicase si-l ducea la Paris. Cand s-a intors, i s-a spus la granita sa nu vina in tara pentru ca Antonescu il v-a aresta. El a spus: „Nu pot, pentru ca i-am promis regelui Carol ca voi avea grija de regele Mihai”. El a dat telefon la un nepot si l-a anuntat sa vina in gara la Basarab, pentru ca intotdeauna trenurile care treceau pe acolo, incetineau inainte de a intra in Gara de Nord, el a sarit din tren, s-a urcat in masina, s-a dus acasa si probabil ca a distrus tot ce trebuia sa distruga. Au venit pe 6 septembrie 1940, l-au luat si l-au dus la Jilava, unde a fost impreuna cu cei 74 de demnitari si 8 comunisti, asa se spunea.

Nini: De ce a venit Canaris?

D-na Moruzov: Tatal meu ii facuse legatura cu Elvetia lui Canaris; acesta era şeful serviciului de spionaj militar nazist si era impotriva lui Hitler. Canaris a venit special in tara, pe 26 Noiembrie, pe la 10 seara, ca sa-l salveze pe tatal meu, iar Antonescu i-a adus la cunostinta ca e prea tarziu, ca a fost executat cu o zi mai inainte in 25, dar nu era adevarat. Dupa, în noaptea de 26 spre 27 noiembrie, Antonescu a dat ordin sa fie executat si s-a spus ca l-au executat legionarii, dar nu este adevarat. Eu am vorbit cu un legionar care a fost in seara aceea de fata; acesta facea parte din cei care-i pazeau pe arestati, dar si din alta parte am aflat si este adevarat, ca a venit o echipa de soldati care au intrat inauntru la Jilava, au intrebat unde este „celula 1” si s-au dus la tatal meu care s-a aparat. Atunci au tras in el 11 gloante si cinci lovituri de baioneta. Legionarii nu aveau baioneta pentru ca ei aveau mitraliere, iar acestea nu aveau baioneta. Cand l-am deshumat sa stiti ca asa era. Dantura era distrusa, creierul era scos si in locul lui pusa vata. Creierul l-am vazut mai tarziu la Muzeul Dr. Dona, era pus intr-un borcan.

Nini: Cum vroia sa evadeze tatal d-voastra?

D-na Moruzov: Legionarii chiar au vrut sa-l ajute sa evadeze. Tatal meu a rugat prin cineva pe nepotul lui sa-i aduca 1.500.000 lei ca sa poata sa plece, dar probabil ca intai a vrut sa vada daca e adevarat sau nu, cine stie cum, a venit nepotul si nu i-a adus banii, iar el a spus: „Inseamna ca sunt pierdut!” A scos ceasul de la mana si i l-a dat. Atunci s-a intamplat sa vina Canaris in tara. Probabil ca el a avut niste legaturi cu Canaris si acesta a venit sa-l salveze, dar cu toate astea a fost executat.

Nini: Daca a venit Canaris din Germania special pentru tatal d-voastra inseamna ca au avut ceva legaturi.

D-na Moruzov: Tatal meu, din 1913 - 1914, stiu ca a facut legatura in timpul razboiului cu nemtii, s-au intalnit in mijlocul Dunarii si a avut un neamt om de incredere, care i-a ramas asa toata viata. Acesta era in Bucuresti si in momentul cand s-a anuntat ca a fost executat, el s-a omorat; un neamt care era in armata germana.

Nini: Stiti care erau planurile de evadare de la Jilava ale tatalui d-voastra?

D-na Moruzov: In momentul cand el a vrut sa evadeze de la Jilava ajutat de legionari, tatal meu a facut o legatura cu fratele lui din Bulgaria si l-a anuntat sa se duca la Giurgiu si sa ia legatura cu un prieten de-al lor comun (si acela cred ca era in legatura cu tatal meu) si sa stea acolo pana cand vine. El s-a dus, a stat acolo, ascultau Bucurestiul la radio, a auzit ca a fost executat si atunci a plecat. Este adevarat ca legionarii au vrut sa-l ajute sa ajunga in Turcia prin fratele lui, dar pentru ca nu i-au parvenit banii nu s-a mai putut.

Nini: De ce a fost dezgropat?

D-na Moruzov: Pe ei cand i-a inmormantat era noapte, au facut gropile in graba si le-au facut pe un drum care trebuia sa fie alee.

Nini: Cate gropi au fost?

D-na Moruzov: Numai doua gropi au fost, a tatalui meu si a ajutorului lui, ambii omorati la Jilava. Am fost anuntata dupa 11 ani ca trebuie sa-i dezgropam pentru ca se face o alee. Cand m-am dus nu erau descompusi pentru ca gropile au fost bine facute. Am luat osemintele lui, le-am pus la capela si am asteptat sa primim autorizatia de la Tulcea ca sa-i ingropam acolo, ca asa era atunci. Pana sa vina autorizatia a durat aproape doi ani. A fost viscol mare si ne-am dus sa-l luam de acolo, dar nu l-am mai gasit. Eu am fost mereu acolo la capela si mereu l-am gasit; ladita cu osemintele lui pe care erau trecute numai initialele si nr. 32 nu mai era. In loc sa arunce ladita cu nr. 31 au aruncat-o pe cea cu numarul 32; 31 exista si 32, nu. Asta a fost soarta lui. 

Nini: Despre procesul care a durat 11 ani ce puteti sa-mi spuneti?        

D-na Moruzov: Eu l-am dus acest proces care a durat asa cum ati spus, cam 11 ani. Pentru ca Antonescu l-a executat fara judecata ca si pe ceilalti 74, pe care i-a executat ca sa scape de tatal meu. Atunci, el a trebuit sa justifice de ce a facut asta. A spus ca au furat bani, ca nu stiu ce, fiecare dintre ei. Dar tatal meu nu se justifica fata de nimeni, decat fata de rege. Cand s-a spus ca ei au furat a trebuit sa faca o justificare si atunci au chemat familia. Familiei i se confiscase averea si a crezut ca li se da inapoi. Nu s-a dat nimic, in schimb au aflat ca exist eu. Eram la Constanta, mama mea a avut un accident de trasura si din cauza unei injectii gresite i-a anchilozat nervul sciatic si era paralizata. Ea nu a vrut sa-i distruga viata lui tata si a tinut sa divorteze. Din 1925 abia in 1932 au divortat si mama mea s-a gandit sa nu-mi faca mie rau si a vrut ca sa nu stie nimeni ca eu exist. Tatal meu a avut grija de mine, a vrut sa o faca la 18 ani cand eu am sa inteleg toate lucrurile astea si o sa decid la cine vreau sa stau. N-am mai ajuns, cand aveam 12 ani si jumatate tata a murit, dar el a incercat tot ce a putut; venea si ma vedea.

Nini: V-a lasat ceva bani tatal d-voastra?

D-na Moruzov: Tot ce a fost s-a naruit. El a avut banii pusi pe numele altora din afara care ii plateau pe cei de care aveau nevoie; nu erau pe numele lui. Acesti oameni au fost doi, care au avut banii pe numele lor la banca. Cand am putut si am avut posibilitatea sa aflu, murisera toti care erau in strainatate. Aici in tara tot asa.

Nini: Ati avut ulterior probleme ca ati fost fiica lui Moruzov?

D-na Moruzov: Nu, decat un singur lucru care a fost; eram si mica. La serviciu nu as putea sa spun ca am avut dificultati pentru ca toti au stiut si cine erau la cadre stiau. Nu, nu am avut probleme. Am avut problema altceva, ca de exemplu, eu am fost obligata sa vin in Bucuresti pentru proces. Pentru ca ma aduceau pe mine minora, ma aduceau de la Constanta la Bucuresti cu bilet de tren cu politia ca sa asist la proces. M-au rugat sa ma mut in Bucuresti si atunci era greu cu buletinele, dar mi-au spus ca imediat imi fac buletin de Bucuresti. In 1946 am venit in Bucuresti, am dus procesul mai departe si am ramas aici. Atunci am stat pe strada Andrei Muresanu, eram la serviciu, am plecat intr-o delegatie si cand m-am intors nu am mai avut unde sa stau, pentru ca era un ordin ca toata strada sa o mute pentru ca aveau gaze si sa vina rusii sa stea acolo. Pe mama au mutat-o, dar cand au auzit ca este pe numele meu Moruzov nu au lasat-o sa ia decat doua geamantane cu lucruri, nici pat, nimic, decat o plapuma... Si au mutat-o intr-o fosta bucatarie, cu ciment pe jos, de sase metri patrati, unde am stat 15 ani, pana cand am capatat casa si m-am mutat aici unde locuiesc si acum. De ce sa mint, eu sunt un om corect, n-am ce sa spun. La serviciu am stat 32 de ani, m-au apreciat.

Nini: Ce ati lucrat?

D-na Moruzov: Eu am fost desenatoare tehnica. Inainte am mai lucrat la o fabrica de papusi, unde am pictat si am facut fel de fel de lucruri pentru papusi si dupa aceea am facut intamplator o scoala de desenatori tehnici si pentru ca atunci nu era voie familiarism in institut, aveam un nepot pe care nici nu-l cunosteam; purta aceelasi nume ca mine, s-a aflat si pe mine m-a repartizat dupa scoala la Ministerul Chimiei; era acolo primul institut de proiectari (IPROCHIM) si acolo am ramas pana am iesit la pensie. 

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/De%20vorba%20cu%20D-na%20Aurora-Florentina%20Moruzov/index.html