Biserica Sf. Nicolae – Buzesti

In apropiere de Piata Victoriei, pe Bulevardul Buzesti (fost “Ulita Zidarilor”) se profileaza oricarui pelerin inchinator sau simplu trecator, cladirea Bisericii “Sfantul Nicolae – Buzesti”. Putini cunosc faptul ca aceasta Biserica este o ctitorie de secol al XIX-lea, ridicata de “breasla dulgherilor”, la marginea orasului de atunci, ocupata de gradini si locuri virane. Biserici vecine atunci si care exista si astazi, erau: “Sfantul Vasile”, “Sfintii Voievozi”, “Mavrogheni” si “Sfanta Vineri - Noua”.

Pe langa ocupatiile agricole locuitorii erau zidari si dulgheri, grupati in breasla  dulgherilor si a zidarilor, fapt ce a dat numele cartierului de “Mahalaua dulgherilor”. Neavand o biserica in cartier, locuitorii frecventau bisericile vecine. Dupa 1840 a aparut dorinta ridicarii unui locas de inchinaciune, la intersectia strazii Dr. Sergiu (fosta Dulgheri) si Alexandru Ioan Cuza (fosta fundatura Dreptului), pe un loc viran cunoscut sub numele de “Maidanul de pe deal”.

Constructia bisericii a inceput in anul 1847, conform hotararii data de “Sfatul Orasului”, prin “Comisia de galben” si, din lipsa de fonduri, a fost terminata in anul 1950. Abia in decembrie 1952 a fost deschisa definitiv cultului. Ctitorii principali ai Bisericii sunt cei din “Corporatia dulgherilor si a zidarilor”, primii dintre ei fiind Dobre si sotia sa Elenca, familie de vestiti constructori, atat in Bucuresti cat si in Paris, unde lucratorii sai au construit un pavilion si sobe de teracota, atragand uimirea francezilor.

Prima pisanie a bisericii vechi continea urmatoarele informatii:

“Aceasta Sf(anta) Biserica a isnafului dulgherilor s-a inceput in zilele fostului print George Bibescu si Prea Sfintia Sa Neofit Mitropolitul cu staruinta si banii din casa isnafului, ajutorul iar cu bani a mai multor persoane pravoslavnici crestini si a luat savarsirea la anul 1954”.

Langa biserica, in partea de sud, “Corporatia dulgherilor si a zidarilor” a construit si o casa, cu aspect de grajd, unde locuiau preotii si unde isi avea sediul si administratia Corporatiei, pana in anul 1870, cand s-au unit “Corporatiile de meseriasi constructori” si au format “Uniunea Constructorilor Romani”. Preotul Ioan Cristescu 1969-1900, a reparat biserica, invelind-o cu tabla veche de la fosta Biserica, construita de catre Mihail Cantacuzino si inchinata Episcopiei din Ramnicu Valcea, care fusese distrusa si pe locul careia, denumit “Gradina Episcopiei”, a fost construit in anul 1888 Ateneul Roman.

Biserica a dispus la inceput, pana in anul 1872, de un cimitir, situat in zona alaturata, intre actualele strazi Buzesti si Dr. Sergiu, cimitir desfiintat de catre Primaria Capitalei, aceasta organizand la marginea orasului doua noi cimitire. La inceput a fost cunoscuta sub denumirea de “Biserica din Deal”, apoi “Dusumea” fiind sub adminitrarea “Breslei dulgherilor”, pana in anul 1972, cand s-a format o epitropie. “Legea Clerului Mirean”, din anul 1893, o transforma in parohie. Prin “Decret regal” in anul 1922 i se schimba numele in “Biserica Sfantul Nicolae – Buzesti” dupa numele celei mai importanta strazi.

Biserica a fost repictata de catre pictorul Gheorghe Ioanid, conform pisaniei din 14 septembrie 1873. In timpul primului Razboi mondial, nemtii au luat clopotele Bisericii si le-au transformat in obuze, iar noile clopote au fost turnate in anul 1925 la “Scoala de Arte si Meserii”.

Restaurata in repetate randuri a ars in urma a doua incendii din anii 1899 si 1991. Ultima oara, Biserica a fost jefuita, se pare, si incendiata chiar in noaptea de 7-8 decembrie ce a urmat “Referendumului” pentru aprobarea “Constitutiei post comuniste”.

Focul a distrus pictura, mobilierul, a calcinat zidurile si a cauzat surparea turlelor. Biserica a fost refacuta, primind consolidari serioase si o noua turla centrala. De asemenea, biserica a fost repictata, in “tehnica fresco”, Altarul si Turla “Pantocrator” de catre pictorii: Ciprian Vasile Buzuloi, Magda Augustina Carciumaru – Buzuloi, iar restul: Naosul, Pronaosul si Pridvorul de catre pictorul Dumitru Banica. De asemenea, Biserica a primit o noua catapeteasma si un nou mobilier sculptat la “Atelierele Institutului Biblic al Patriarhiei”.

Slujba de tarnosire a fost savarsita in ziua de 14 noiembrie 2004 de catre Prea Fericitul Parinte Patriarh Teoctist, Intaistatatorul Bisericii Ortodoxe Romane insotit de P.S. Episcop Vicar Sebastian Ilfoveanul, impreuna cu un mare sobor de preoti si diaconi, precum si de un numar impresionant de credinciosi din capitala.     

Elemente de arta si patrimoniu

Biserica Sfantul Nicolae, la inceput era de marime mijlocie, in forma de cruce. Desi caramida nu a fost bine arsa, totusi constructorii au realizat o temelie solida si au proportionat bine zidirea. Din acest motiv a rezistat celor doua cutremure majore din anii 1940 si 1977, suferind doar partiale deteriorari, restaurate ulterior. Biserica este in stil neoclasic, cu un plan triconc, avand dimensiunile de 17 x 8,5 m, cu abside laterale, circulare spre exterior. Are doua turle, una centrala, octogonala, peste naos si una patrata, peste pronaos, unde se afla clopotnita. Ambele sunt tencuite, iar acoperisurile lor sunt aplatizate, la cea dintai – in forma de sector de sfera, la cea de-a doua – avand felii asezate dupa conturul unui patrat. Fatadele sunt ritmate de pilastri care sustin un antablament simplu profilat. Ferestrele inalte se termina in arc frant. Alterneaza cu nise de aceeasi forma, unele pictate cu icoanele unor sfinti. Spre vest fatada se incheie cu un fronton trapezoidal.

Are un pridvor ale carui dimensiuni – latime si inaltime – sunt mai mici decat restul bisericii. Pridvorul are si el un fronton asemanator celui din fatada vestica a pronaosului si este prevazut cu trei arcade in plin centru, inchise pe cele trei laturi cu ferestre si usi.

Activitati cultural-misionare

De aceasta Biserica se leaga prima scoala a copiilor din cartier. Intre anii 1858-1860 in casa bisericii a functionat o scoala in care a predat dascalul bisericii Pandele. Scoala s-a redeschis in anul 1871 si a functionat pana in anul 1874, sub conducerea preotului invatator Ioan Cristescu.

In perioada regimului ateu preotii bisericii predau ore de catehizare a copiilor in casele enoriasilor mai instariti. Acum, in fiecare sambata sau in ajunul praznicelor, dupa slujba de seara, are loc in biserica un dialog catehetic, intre preoti si credinciosi, pe diferite teme teologice si misionare.

Slujitori la altarul bisericii

In perioada anilor1854-1996, au slujit ca preoti parohi si coslujitori urmatorii:

Preotul Nicolae Duhovnicul, 1852, preotul Nicolae Mateescu, trecut la Domnul in anul 1897, preotul Ioan Cristescu, 1869-1900, paroh, apoi slujitor, trecut la Domnul in anul 1918; preotul Dumitru Georgescu, 1900-1941, presedinte al Consitorului Eparhial Bucuresti, 1904-1908, revizor bisericesc, 1908-1912, membru al Consitoriului Eparhial Bisericesc, 1914-1925, profesor de religie la Liceul de fete “Regina Maria”; preotul Gheorghe Calin, transferat de la Biserica Doamnei din Bucuresti, 1918-1941, profesor de religie la Liceul Sfantul Sava din Bucuresti; preotul Gheorghe Ciocan, preotul Gheorghe Maxim, 1941-1995; preotul Iulian Man, 1957-1959; pr. Paul Munteanu, 1963-1966; pr. Dumitru Manta, 1966-1970; pr. Costin Aurel, 1971-1972; pr. Dumitru Balaur, 1972-1995.

In anul 1995 dupa trecerea la Domnul a parintelui Gheorghe Ciocan, au fost numiti prin concurs preotii: Toader Grigoras, paroh si Marin Moldoveanu, coslujitor, preot spiritual al Seminarului Teologic din Bucuresti, la aceea data. Ulterior, la 16 februarie 2003, a fost hirotonit ca preot, in Biserica parohiala, in locul preotului Marin Moldoveanu, transferat la Parohia Militari I, diaconul Adrian Gabor.              

Sursa: Biserica Sf. Nicolae - Buzesti

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Biserica%20Sf.%20Nicolae%20-%20Buzesti/index.html