Prin 1965 cand am inceput sa citesc revistele Sport si Tehnica am descoperit articolele scrise de D-l Victor Vazian YO7DO pe care le citeam cu mare interes. Pe atunci nici nu-mi trecea prin cap ca o sa-l cunosc pe autorul lor peste 40 si ceva de ani. Cum mai trece vremea!
YO3CCC: Data si locul nasterii?
YO7DO: M-am nascut pe 12 iunie 1937, intr-un sat numit Glavani pe atunci in Basarabia (adica Romania), apoi in RSS Moldoveneasca, acum in Ucraina.
YO3CCC: Ati avut de tanar vreo atractie catre vreun sport?
YO7DO: In liceu am incercat sa-mi gasesc vreo aptitudine sportiva. Am facut scrima, am jucat fotbal, am incercat chiar si sah. Toate insa numai la un nivel mediocru. Nu ma atrageau si pace, dar era insa prea devreme ca sa ma las. Aveam numai 18 ani.
YO3CCC: Cum si cand ati aflat despre radioamatorism?
YO7DO: Microbul l-am luat in 1954 dela amicii mei: Sabin YO7EA (el mi-a povestit ce inseamna radioamatorismul), Jean YO7FX, Ducu YO7DI, Sandu YO7DL. Ultimii trei sunt, acum, silent keys.
YO3CCC: Cand ati devenit radioamator? Ati fost mai intai receptor si apoi ati devenit radioamator de emisie? Ati avut de la inceput indicativul pe care il aveti si acum?
YO7DO: Am fost autorizat si am activat mai intai ca receptor, prin 1956 si am avut indicativul YO7-31. In 1959 am fost autorizat emitator si mi s-a atribuit indicativul YO7DO, pe care-l am si acum. Lucram mult. Tot timpul liber mi-l petreceam cu castile pe urechi. Nu-mi puteam imagina ceva mai placut, mai interesant, mai atractiv.
YO3CCC: Cu ce aparatura ati debutat ca radioamator?
YO7DO: In trafic am debutat cam la marginea legii, in sensul ca am lucrat fara autorizatie, pe indicativul mentorului meu Jean YO7FX, dela domiciliul lui si cu aparatura lui: emitator cu 2 tuburi (sub 10 W), receptor de fabrica, marca Thorn Eb, o reactie cu 3 tuburi.
Pe indicativul propriu am inceput sa lucrez in 1960, cam la un an dupa autorizare, cu aparatura home made. Emitatorul era in sistemul clasic din acele vremuri: VFO in 1750 kHz, dublor pentru 3,5 MHz, inca un dublor pentru 7MHz, amplificator cu 6AG7, prefinal cu LS-50, final cu GK-71 alimentat la 2 kV. Receptorul era unul de radiodifuziune precedat de un converter. Am fost foarte incantat cand legatura nr. 31 a fost peste Atlantic (W4), in 40m.
In general, am lucrat cu aparatura home made. Sporadic am mai avut cate un receptor industrial (KwEa, SX-25), dar emitatoarele, pina in anul 2000, au fost numai home made. In 2000 am cedat comoditatii oferite de aparatura industriala. Am dat jos de pe masa un receptor cu 20 tuburi (facut in jurul unui filtru KVG de 9 MHz) si un emitator CW/SSB, facut cu un filtru pe 4,8MHz (tot home made), ambele in perfecta stare de functionare si am pus in locul lor un FT-920. Am evoluat pozitiv? Nu sunt tocmai convins! Magia QSO-ului facut cu mijloace proprii s-a dus, for ever! Cum am evoluat de atunci? Din intimplare, numai in curtea lui Yaesu: dupa FT-920 a venit un FT-707 si acum, FT-1000. Evolutia in viitor? Este cert ca traficul se automatizeaza intr-o maniera brutala. Nu stiu ce se va intimpla, dar stiu ce n-asi vrea sa se intample. N-asi vrea ca peste cativa ani, venind intr-o zi dela piata, sa las sacosa din mana si sa ma reped la transceiverul lasat in functiune, intrebandu-ma: Ce DX-uri a mai lucrat asta in timp ce eu caram sacosa cu cartofi?
YO3CCC: Sunteti mare amator de diplome? Daca da, cam cate aveti in clipa de fata?
YO7DO: Am fost mare amator de diplome. La 5 ani dela autorizare aveam deja 100. Pe urma am fost ceva mai mic amator. Acum am circa 140, ultima am cerut-o in 1973 (WAZ, care n-a venit nici azi).
YO3CCC: Stiti telegrafie s-au lucrati numai in fonie? Ati mai abordat si alte moduri de lucru, de exemplu modurile digitale?
YO7DO: Stiu telegrafie si am invatat-o in maniera cea mai complicata si incomoda cu putinta: singur, ascultand banda. La inceput am recunoscut apelul general CQ. Dupa cateva reprize de ascultat am recunoscut particula DE dupa CQ. Multa vreme m-am intrebat ce-o fi insemnand acel DE, ca in lista cu indicative nu era! Incet-incet s-a facut lumina, dar nici acum nu sunt vreun zmeu!
Am 22.800 QSO-uri, din care cam 100 fonie A3, cam 1.700 SSB si restul CW. Am si circa 100 in BPSK, dar nu mi-a placut si am renuntat. Aveam senzatia ca incercam sa comunic cu niste masini de scris, apoi mi se parea ca imping masina mea sa converseze cu alte masini; ma simteam cam inutil, daca nu chiar exclus. Este o opinie pur personala, probail problema de gusturi si de percepere a lumii din jur.
YO3CCC: Sunteti mare amator de QSL-uri? Daca da, cam cate tari (entitati) aveti confirmate pana acum?
YO7DO: De QSL-uri mai sunt amator si acum. Am confirmate 248 de tari si 728 de entitati. Nu e cine stie ce, pentru cam o jumatate de secol de activitate! In general, trimit QSL la toata lumea.
YO3CCC: Ce metoda ati folosit pentru a atinge aceste performante?
YO7DO: In primul rand am luat parte, cu regularitate, la toate concursurile internationale. Este stiut ca in concursuri participa radioamatori din aproape toate tarile lumii. Iata deci o metoda de a realiza legaturi si cu tari indepartate pe care inca nu le ai in colectia de QSL-uri. Apoi, am adoptat o tactica pe care o recomand vanatorilor de DX-uri. Ascult mult si lucrez numai ce ma intereseaza.
YO3CCC: Asa cum este explicat lucrul pare simplu. In realitate e ceva mai complicat pentru ca aceasta tactica cere o aparatura adecvata, o experienta indelungata si multa rabdare. Va rog sa-mi povestiti cate despre AVSAP.
YO7DO: AVSAP-ul ne-a dat un sef de Radioclub, prin 1960, fost maior activ, un om foarte la locul lui. Avea curiozitatea pe care ti-o da inteligenta, dar stia sa nu se bage unde nu-i fierbea oala. Lua deciziile mai importante numai dupa ce se consulta cu radioamatorii mai batrani (care, atunci, erau mai tineri!). Si intr-o zi, acest sef de Radioclub, care stia ca-mi place aviatia si construisem aeromodele (care au si zburat!) imi zice:
-Am zburat, bre! Comandantul Aeroclubului m-a suit intr-un planor si m-a facut un tur de pista!
-Pai nu-mi pui o pila? Vreau si eu!
-Hai la Aeroclub!
Acolo, intram pe usa si el striga:
-Sa traiti, Tovarase Comandant, dansul vrea sa zboare!
Nu spune ca vroiam si eu, un tur de pista.
-Asa? Ia fisa asta medicala si cand o aduci stampilata la toate specialitatile, completezi si cererea. Clar? Gata, ca am treaba!
Si gata a fost! Am vrut numai un tur de pista si am zburat vreo 30 de ani! Am facut 700 de ore de zbor si am ratat titlul de Maestru al sportului. Am facut 2 probe din 3 necesare. C'est la vie, vorba grecului!
YO3CCC: Ce puteti sa-mi povestiti despre oamenii pe care i-ati cunoscut in perioada cand ati devenit radioamator, dar si dupa aceea?
YO7DO: Despre cei pe care i-am cunoscut in acele vremuri de inceput, cu riscul de a ma repeta, as vrea sa-i amintesc pe: Ducu YO7DI, Jean YO7FX, Sandu YO7D, Sabin YO7EA, Nelu YO7EL. Se pare ca exista o anumita categorie de oameni care, daca iau un microb, musai sa mai ia, cel putin, inca unul. Asi aminti, in cest sens, radioamatori care au avut tangenta, unii mai mult, altii mai putin, cu aviatia. Radioamatori care au zburat sau mai zboara si acum: Trincu Dumitru Marian YO7CKP (Seful Radioclubului Oltenia), Renato Lupulescu fost YO7LDO (acum ZL2 sau ZL4), Nastase Marcel YO7LHA, Brezoi Otilia YO7LJI. Emil Nistorescu YO7VJ (SK), a construit aeromodele, la nivel de performanta.
YO3CCC: Ce alte pasiuni mai aveti?
YO7DO: Radioamatorismul este suficient ca pasiune sa umple o viata si, eventual, s-o strice pe-a celorlalti din casa, dar am mai avut si mai am si alte metehne: am construit aeromodele, am zburat pe planoare, am practicat schiul si ma mai duc si acum la pescuit, dar cam degeaba!
YO3CCC: Am vazut ca ati publicat mai multe articole in revista Sport si Tehnica; le-am scanat pe toate si vor face parte din albumul cu fotografii al interviului. Cum de erati asa de productiv la scris articole? De unde va veneau ideile de a realiza acele aparate?
YO7DO: Productivitatea mea la scris articole este discutabila. Nu cred ca sunt mai mult de 3 sau 4 titluri in 50 de ani; neglijabil.
YO3CCC: Vad ca sunteti modest, eu am scanat din revistele Sport si Tehnica nu mai putin de 6 articole. Ati participat la concursurile de creatie tehnica?
YO7DO: N-am participat la nici un concurs de creatie tehnica. N-am crezut ca aceste manifestatii ar avea vreo valoare nici in 1950, cand toti eram home-made. Si nu plang ca ne-ar fi strivit industria! Nu! Ne-a eliminat o evolutie normala! Sa nu va soptiti in barba ca-s pesimist, otravit, uscat, inrait de batranete! Daca va uitati putin la ai nostri din jur, constatati ca suntem, toti, doar consumatori. Care creatie tehnica? Sursele de alimentare de 13,8V? Sau amplificatoarele de putere la care numeni nu masoara frecventa de rezonanta serie a socului din anod? Sunt de parere ca in electronica si comunicatiile de azi radioamatorii n-au loc intre colosii care investesc miliarde de dolari in cercetare.
YO3CCC: Tineti logurile la zi? Loguri pe hartie s-au in format electronic?
YO7DO: Tin logul pe hartie si in Lux-Log.
YO3CCC: In concursuri mai lucrati?
YO7DO: Singurul concurs in care mai lucrez este WW-DX CW. Ciugulesc numai pe alese, cu evidenta tarilor pe benzi in fata, nu vreau punctaj, dar trimit log de verificare. Transmit cu mana si scriu tot cu mana. Nu vreau altfel!
YO3CCC: Ce functii ati detinut in cadrul judetului d-voastra, de-a lungul timpului, in domeniul radioamatorismului?
YO7DO: Am fost membru al Comisiei judetene de radioamatorism si lector la cursul cu radioamatorii incepatori.
YO3CCC: In calitatea d-voastra de Maestru al sportului, ce indemn ati dori sa adresati tinerilor radioamatori?
YO7DO: Sa citeasca si sa studieze cat mai mult. Notiunile de electronica necesare unui radioamator sunt, e adevarat, destul de dificile. Ei trebuie sa faca totusi efortul necesar pentru a si le insusi. Numai asa vor simti, intr-adevar, frumusetea radioamatorismului.
Doresc ca si pe aceasta cale sa-i multumesc prietenului meu Marian YO3FHX care mi-a pus la dispozitie toata colectia revistei Sport si Tehnica (legata pe ani) pe care am luat-o la rasfoit pagina cu pagina si am scanat tot ce mi s-a parut interesant ca material de adaugat la interviurile mele.
Interviul a fost realizat pe 11 septembrie 2010.
Poze ocazionate de acest interviu se gasesc in acest album: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer