De cand ma stiu imi doream sa vizitez frumosul targ al Iesilor dar distanta (si tot ce implica de aici) m-a tinut departe de acest oras. Daca in ceilalti ani am scapat, de data aceasta nu am mai putut sa refuz invitatia facuta de Coco YO8OY si in consecinta, joi noaptea am plecat impreuna cu sotia cu un tren rapid catre Iasi.
Am rezervat din timp doua locuri la vagonul cu cusete de dormit (ca doar aveam 7 ore de mers in toiul noptii) si spre ghinionul nostru am fost singurii calatori din cuseta; asta fiind situatia, am incuiat usa dela cuseta si am mai deschis-o cand a venit insotitorul de vagon sa ne anunte ca urmeaza Iasul si trebuie sa predam cearsafurile, fetele de perna si fetele de la paturile cu care ne-am invelit. Vineri (9 aprilie) la ora 6 eram pe peronul garii din Iasi si beam o cafeluta ca sa ma trezesc, in asteptarea lui Coco. A venit Coco, ne-a recuperat si ne-a dus cu masina la el la servici. Aici am cunoscut-o pe Oana, asistenta lui Coco, frumusica olteanca (din vorba in vorba ne-am gasit cunostinte comune in Slatina) care de cand s-a stabilit aici a uitat graiul lui nea Marin si l-a adoptat pe cel al lui Ion Creanga. Hi! In plus, are si un indicativ foarte frumos: YO7SIE (YO7Serviciul de Informatii Externe, asta.... YO7Sierra-India-Echo). Tot Coco ne-a dus la hotelul unde aveam rezervare dupa care am plecat de capul nostru prin oras, bineinteles pe jos. Nu o sa pot sa descriu tot ce am vizitat pentru ca fotografiile o spun de la sine, o sa punctez doar intalnirile cu si despre radioamatori. Sambata dimineata m-am dus la Palatul copiilor unde erau instalate cateva statii de emisie-receptie de la care se realizau legaturi demonstrative. Seara ne-am strans la restaurantul de sub teatrul pentru copii Luceafarul ca sa mancam ceva si sa mai stam de vorba. A doua zi de dimineata am revenit din nou la Palatul copiilor unde au inceput lucrarile simpozionului si talciocul radioamatoricesc. Cand totul s-a sfarsit, un grup mai numeros ne-am deplasat la o frumoasa terasa-restaurant ca sa mancam de pranz si apoi la gara ca pierdeam trenul. Pe la miezul noptii de duminca spre luni am ajuns din nou acasa dupa alte 7 ore de mers cu trenul. Pacat ca nu stiu cam cati kilometri am facut pe jos in aceste zile. De fiecare data cand puneam capul pe perna adormeam bustean in cateva minute. Dupa ce am revenit la locatia de baza mi-au trebuit doua zile ca sa-mi revin dupa oboseala acumulata. Intr-adevar am avut ce vizita iar parerea mea de rau este ca nu am avut timpul necesar ca sa vizitez tot ce se putea vizita. A ramas pe alta data.
Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer