MANUSCRIPTUM la 55 de ani

Casa de cultură „Friedrich Schiller” a organizat marți 26 mai 2026, la ora 17:00, conferința „Manuscriptum la 55 de ani” dezbatere cu : Victor Mașek.

Graficianul Victor MAȘEK a conceput acum 35 de ani această imagine a revistei și este o bucurie pentru noi că am reușit să păstrăm acest "brand".

Coordonator proiect: Aurora FABRITIUS

 Scurt istoric al conceptului  grafic pentru  Revista MANUSCRIPTUM

 ”0 operă literară care nu te face să gândești, nu este nimic”

George CĂLINESCU (1899-1965)

La sfârșitul anului 1970 am fost solicitat la Muzeul Literaturii să machetez noua revista Manuscriptum. Coperta și o schitare a prezentării grafice erau deja concepute de Mihai Sanzianu pentru urmatoarele 4 aparitii.

Se grăbea apariția primului număr al revistei pentru ca Acad. PERPESSICIUS era grav bolnav în spital.

Am acceptat, condiționând să concep eu, ulterior o altă copertă și o altă prezentare grafică începând cu anul 1972.

In discuția cu directorul de atunci al Muzeului Alexandru OPREA și cu Romulus VULPESCU, un iubitor al cărtii, nu numai un perfectionist al textului sau al traducerii, dar și un îndrăgostit de arta tipografică, se dorea o revista a laboratorului scriitorului, printr-o dezordine creativă, care trebuia să se evidențieze parcursul căutării demonice care conduce scriitorul la faza finală.

Trebuia sa-mi clarific conceptul grafic al acestei reviste laborator și discuția cu Ion STATE, la atelier acestuia, prin schimbul de păreri, un adevarat interogatoriu conceptual, mi-am format un bagaj plin de idei necesar la acest început de drum.

„ dacă te apuci trebuie să te implici total fără compromisuri“ a fost motto-ul lansat de Ion STATE și pe care am căutat sa-l urmez de-a lungul anilor.

A fost începutul proiectului de revistă laborator scriitoricesc.

Trebuia să am în vedere în primul rând posibilitățile tipografice și a materialelor de atunci,  culegere Monotip, paginare manuală, tipar înalt, precum și costurile derivate.

Am propus hârtie de un gramaj mai ridicat, chiar dacă era lipsită de netezimea necesară, pentru Filele de Albuml, o hârtie cretată, coperta urma să beneficieze de tipar offset și de carton cretat.

Cu cateva schite de pagini m-am dus în tipografie să vorbesc cu paginatorul Gheorghe NICULESCU, “un îndrăgostit de meseria lui” arătându-i cum voi plasa clișeele, îngropate și conturate de text, căutând să simulez dezordinea creativă de pe masa de lucru a scriitorului.

Am discutat și orele de paginare a celor 200 de pagini, plus o coliță pe hârtie cretată a unor File de Album în tipar offset, precum și costurile derivate.

A urmat o discuție de prezentare și susținere a proiectului cu Alexandru OPREA, argumente pe care acesta trebuia saă le susțină mai departe pentru obținerea fondului de cheltuieli.

Cu acesta ocazie Romulus VULPESCU a zis un lucru care m-a bucurat și mi-a dat încrederea că eram pe un drum bun “mă stii doar am o “obsesie” să modific ceva cu ideile mele, de data aceasta mi-ai răpit aceasta plăcere”

Totul a fost acceptat.  

MANUSCRIPTUM este o literă scrisa de mâna bazată pe Antiqua, modelată de mlădierea mâinii, subliniind transpunerea scriiturii din manuscris la litera de tipar.

Afișul revistei l-am făcut în atelierul lui STATE pentru că îmi trebuia la prelucrarea unor ornamente un proiector și el își construise unul dintr-o ladă și un obiectiv care se putea roti în diverse unghiuri pentru deformări voite.

Da, dar pentru ca să lucrezi la Ion în atelier trebuia să ai o pensulă specială, o tempera Marabu pe care mi le-a dat zicând “ fără unelte bune rezultatul nu v-a fi cel dorit”

Afișul era aproape gata, a doua zi urma să-l termin, când peste noapte niște gândaci nemernici, musafiri ai Resturantului Dunărea mâncaseră Marabu-ul, spre noroc contururile au rămas.

Un alt episod pe care doresc să-l evoc a fost decizia ca orice Revista sa înceapă pe pagina 1 cu portretul lui Ceaușescu. La discuția alegerii fotografiei și unde să fie plasată, înainte de pagina de titlu sau pe pagina a 3-a, am facut o remarcă cam “îndrăzneață” la vremea respectivă ca în Revista MANUSCRIPTUM sunt doar fotografii cu scriitori dispăruți, la care Romulus VULPESCU sare în sus și strigă “ghinionul lui că trăiește”, și așa în locul “tradiționalului” portret au apărut pe pagina a 3-a doar citate legate de cultură și în plus acestea prelucrate fotografic pentru a creia o senzație mai mult decorativă.

După apariția câtorva numere, Ion STATE zâmbind mi-a zis „te joci, te joci,“

- Găsești ca nu este ceea ce te aștepta-i?

- „dimpotrivă este foarte bine că de fiecare dată stârnești curiozitatea cititorului prin ceva nou, o mica surpriză face bine pentru o revista de laborator scriitoricesc.

A fost un început și astfel am realizat coperta și prezentarea grafică prin machetarea fiecărei pagin în parte a revistei MANUSCRIPTUM aproape 20 de ani, din 1970 până în decembrie 1989.

Calculul fiecărei pagini se făcea cu o riglă de calcul și nu cu mijloacele actuale de procesare a manuscrisului și de traspunere în pagină.

In tot acesști ani pe lângă cei doi protagoniști amintiți Alexandru OPREA și Romulus VULPESCU am avut sprijinul unei Redacții de exceptțe, erau cercetători și redactori în același timp, Nicolae FLORESCU, Ruxandra MIHĂILĂ, Diana CRISTEV, Manuela TĂNĂSESCU, Adrian BOTA... secretariat de Redactie: Fănuș BĂILEȘTEANU, Ion TOMESCU, Eugen DANDESCU și Technic: Eugen MIHAICIUC, Ion VLAD și alții....

Doresc să subliniez aportul deosebit a doua colaboratoare foto-retușoare Florica Piciu-Dana și MAREȘ ...care în lipsa mijloacelor actuale de digitalizare acopereau manual în facsimile ductul scriitorului cu un lac, după care eliminau fondul gri al copiei fotografice.

De fapt fiecare apariție își are poveste sa, sigur calitatea tiparului nu se ridică la nivelul de astăzi, caracterele de literă încă din perioada postbelică, mașinile de tipar înalt de asemenea cu uzura anilor, calitatea hârtiei, să nu uităm criza mondială care la noi se manifestă întotdeauna catastrofal.

Ne bucuram mereu de apariția noului număr parcă se năștea un copil.

Pe lângă revista MANUSCRIPTUM și-au făcut apariția “ROTONDA 13”. marcând evenimente culturale din cadrul MUZEULUI LITERATURII.

Clădirea MUZEULUI LITERATURII fusese bombardată așa că era asimetrică, am reconstruit-o fără zidari, cărămizi și mortar, am reântregit-o fotografic, mai târziu a fost adăugată și în realitate.

Amintiri despre Alexandru OPREA.

A fost omul potrivit la momentul respectiv. Foarte tenace, un tip analitic, cu putere de convingere și care știa să si asculte înainte de lua o decizie sau să susțină un punct de vedere.

Sigur la început s-a prelevat de personalitatea acad. PERPESSICIUS luându-l ca scut în convorbirile cu ideologii culturali ai timpului.

Sunt convins și acum că orice alt istoric literar nu ar fi reușit să pună în mișcare, să facă dintr-un muzeu o instituție viabilă, cu propria revista, cu serate literare, cu o viață pulsatorie.

Până să-l cunosc, am fost pus în gardă “ce vrei să faci acolo, o să ai de-a face cu un politruc al literaturii”.

Era la modă ca unele persoane să fie ștampilate astfel, sigur studii făcute la Institutul ”Maxim Gorki” din Moscova, șef de catedră de limba și literatură de la Facultatea de Ziaristica a Academiei „Ștefan Gheorghiu" favorizau celor care nu-l cunoșteau și erau dispuși să arunce anateme, argumente.

 Nu era cazul. Alexandru OPREA punea foarte mult suflet și dacă era convins că va avea argumentele susținerii proiectelor în fața forurilor de decizie politico-ideologico-culturale, căuta la rândul lui să convingă și saă înfăptuiască ceea ce și-a propus.

Posibil dacă totuși n-a fost un accident nefericit, a plătit cu propria sa viață luptând să editeze un anumit volum  din  opera lui Eminescu.

Se supăra că întarziam cu macheta revistei, dar nu ținea la supărare și observațiile după ce se consulta cu Redacția erau la obiect.

Aici era si aportul analitic al lui Romulus VULPESCU.

Se înțelegeau perfect și asteptam cu plăcere analiza fiecărui număr machetat. Apăreau idei noi pe care căutam să le introduc în aparițiile viitoare.

Cu ocazia apariției numărului 100 Fănuș BĂILEȘTEANU în săptămânalul ”Cultura Națională” menționa printre altele „ se respectă formula graficianului Victor Mașek“.

MANUSCRIPTUM împlinește 55 de ani

Graficianul Victor MAȘEK a conceput acum 55 de ani această imagine a revistei și este o bucurie pentru noi că am reușit să păstrăm acest "brand".

De fapt sunt singurele momente care amintesc  din cei 20 de ani de concepție grafică a acestei reviste poate printre puținele în lume la aceste nivel.

Coperta care păstrează încă în principal grafia mea, apare sub alte nume doar pentru faptul că respectivul introduce o imagine și de multe ori aduce modificări neprofesionale în construcția proportilor grafice.

Din machetele realizate de-a lungul acestor ani, oare mai există încă vreuna în depozitul Muzeului? Ar fi un document pentru actuala generație „digitală" de cum se realiza o revistă în „epoca Plumbului și a Tiparului Înalt“.

Victor MAȘEK, 2026

Sursa: Casa de cultură „Friedrich Schiller”

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  https://nini.qsl.ro/yo3ccc/2026/MANUSCRIPTUM%20la%2055%20de%20ani/index.html