Retrospectivă conferințe (IV)

În cadrul evenimentelor dedicate istoriei și culturii române, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” prin Direcția Cultură, Învățământ, Turism a Primăriei Municipiului București a organizat luni, 17 iulie 2023, ora 18.30, o retrospectivă a conferințelor din anul 2022 despre Arcul lui Traian De La Benevento – istorie, iconografie şi iconologie geto-dacă; Dacia Felix – situaţia istorică în Dacia  după anul 106 d.Hr. (anul cuceririi romane) și Portretul regelui Decebal în iconografia artei romane şi semnificaţia stindardului de luptă al dacilor «draco».

A prezentat: Leonard VELCESCU, doctor în istoria artei la École Pratique des Hautes Études (Paris-Sorbona), profesor la Universitatea din Pitești.

Arcul lui Traian De La Benevento – istorie, iconografie şi iconologie geto-dacă

Arcul lui Traian din Benevento este un monument imperial realizat în urma decretului Senatului roman în anul 114 d.Hr., în cinstea împăratului Traian (98-117 d.Hr.) şi terminat după moartea lui (117 d.Hr.), cu ocazia inaugurării unei importante artere rutiere, via Appia Traiana, pentru a face legătura în mod mai direct între via Appia (la Beneventum, azi Benevento) şi oraşul Brundisium (azi Brindisi, Italia). Interesul deosebit de important al acestui monument constă în numeroasele informații iconografice reprezentate în basoreliefuri, cum ar fi: friza care face înconjurul părţii superioare a arcului lui Traian, reprezentând o procesiune triumfală, intrarea victorioasă a armatei romane în Roma, arătând mulțimii numeroasele şi valoroasele prăzi spoliate din Dacia, în urma războaielor daco-romane din anii 101-102 şi 105-106 d.Hr; aurul şi argintul Daciei adus la Roma; personaje care transportă pe umerii lor un fel de tărgi solide încărcate cu numeroase vase şi alte obiecte de valoare, fiind foarte probabil din aur şi argint şi foarte grele. Tot în această friză vedem şi alte reprezentări: prizonieri daci cu mâinile legate şi care merg pe jos, escortați de către soldați romani; «împăciuirea» împăratului Traian cu zeităţile din lumea traco-geto-dacă şi asimilarea panteonului zeilor traco-geto-daci în lumea romană; înţelegerea între Traian şi reprezentanţi «Barbari», fiind foarte probabil daci, în prezenţa zeităţii Jupiter Feretrian (Iuppiter Feretrius). Aceste scene sculptate au fost realizate de artiştii romani spre sfârşitul domniei împăratului Traian şi începutul celei lui Hadrian şi sunt de o deosebită importanţă pentru istoria artei universale, precum şi pentru istoria şi cultura României.

Dacia Felix – situaţia istorică în Dacia după anul 106 d.Hr. (anul cuceririi romane)

Regiunea „provincia Dacia” a reprezentat o parte semnificativă din teritoriul Daciei. A fost cucerită de romani în anul 106 d.Hr. și a rămas sub ocupație romană timp de 165 de ani până la Retragerea Aureliană din anul 271 d.Hr. Împăratul Aurelianus a fost constrâns să retragă armata și administrația din cauza atacurilor constante şi devastatoare ale dacilor şi ale aliaţilor lor. Izvoarele antice scrise menţionează că în această perioadă s-a perpetuat o situaţie de confruntări militare majore extrem de virulente, continuând războaiele duse de geto-daci, sarmaţi şi alte popoare aliate împotriva romanilor, după anul 106 d.Hr. Prezentarea își propune să aducă în atenția publicului cronologia confruntărilor militare ale dacilor şi aliaţilor lor împotriva ocupanților romani pentru eliberarea teritoriului Daciei, precum și clarificarea semnificației epitetului „Felix” pentru Dacia.

Portretul regelui Decebal în iconografia artei romane şi semnificaţia stindardului de luptă al dacilor «draco»

Iconografia regelui Decebal în arta romană este reprezentată în special pe Columna din Forul lui Traian. Cercetările iconografice în acest domeniu au reţinut opt scene ale Columnei, în care s-a putut identifica figura lui Decebal, cea mai reprezentativă şi cea mai bine conservată fiind în scena XXIV – teribila confruntare de la Tapae. Iar figura lui Decebal în arta statuară din Forul lui Traian, printre numeroasele statui şi busturi de daci studiate, sunt destul de apropiate, cu figurile «sigure» ale lui Decebal de pe Columnă. Este vorba despre bustul păstrat în sala numită Braccio Nuovo, la Muzeul Vaticanului, de statuia din Giardino di Boboli, la Florenţa, şi capul nobilului dac conservat la Museo dell’Opera di Santa Maria del Fiore, Florenţa. În mod logic, iconografii romani nu ar fi reprezentat acelaşi personaj de mai multe ori, în arta statuară, numai dacă acest nobil dac nu ar fi reprezentat o personalitate anume, foarte importantă, adică pe însuşi regele Decebal. (Dr. Leonard Velcescu)

Sursa: Casa de Cultură „Friedrich Schiller”

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/2023/Retrospectiv%C4%83%20conferin%C8%9Be%20%28IV%29/index.html