Manastirea Barsana

Organizatorii Simpozionului National YO 2011 ne-au facut surpriza ca, dupa ce am vizitat Manastirea Sapanta-Peri si Cimitirul Vesel (tot din Sapanta), sa avem posibilitatea sa vizitam si Manastirii Barsana care, dupa parerea mea, este de o frumusete incomensurabila.

Manastirea Barsana – scurt istoric

Barsana este una din comunele mari ale Maramuresului asezate pe malul drept al raului Iza, la o distanta de 20 Km de Sighetu Marmatiei.

Prima atestare documentara despre comuna Barsana este in 1326 cand printr-o diploma regele Carol Robert I de Anjou, recunoaste si intareste in aceste locuri pe cneazul Stanislau, iar in alt document aceelasi cneaz este numit fiul lui Barsan. Atoponimul Barsan (a) vine de la traditia pacurarilor care cresteau oi (barsane) cu lana deasa, moale si lunga. Urmasii cneazului Stan Barsan reprezinta si astazi familiile de baza ale satului. Intr-un document din 21 iulie 1390 privind posesiunile Dragosestilor – voievozi ai Maramuresului, nepoti ai lui Dragos Voda descalecatorul in Moldova – este amintit un drum a carui bifurcare ducea inca de atunci la manastire si, respectiv, in satul Barsana. Traditia aminteste inceputurile manastirii de la Barsana peste raul Iza, pe Valea Slatinii, de unde a fost mutata aici, in dreapta raului, pe locul numit mai tarziu Podurile Manastirii. Se mai amintesc o Vale a Manastirii si Dealul Popii, iar un document de hotarnicie din 6 noiembrie 1405, pomeneste un “camp al manastirii”; mentionat si in alte acte privind documentele Dragosestilor, dintre anii 1408 – 1480, ultima data privindu-l pe Bartolemeo Draffty, voievod al Transilvaniei.

Manastirea Barsana a fost construita, se pare, pe la mijlocul veacului al XVI-lea de Dragosesti, pe una din proprietatile lor, lacasul de inchinare fiind astfel contemporan cu vestita manastire de la Peri, cu cea din Biserica Alba, avand aceeasi ctitori si binefacatori. Vechiul asezamant monahal, cu hramul Sfantul Nicolae, era unul dintre cele mai insemnate ale Maramuresului, de vreme ce, la 1738, rezida aici ultimul episcop ortodox, Gavril Stefanca – localnic caruia traditia satului ii mai pastreaza numele – inaintea desfiintarii episcopiei, prin extinderea oficiala a unirii religioase a romanilor cu Biserica Romei. Chiar in conditiile presiunilor asupra lacasurilor de cult ortodox din zona, manastirea va rezista pana la 1791. Documente din secolul al XVIII-lea amintesc numele unor calugari: Pahomie, preot in 1757, Atanasie in 1769, 1776,1777, Varava (grec) si Partenie in 1776, Ierotei impreuna cu alti trei calugari in 1777; numarul acestora se reduce insa mereu si, in anul 1787, la Barsana mai sunt mentionati doar doi vietuitori. Averea lacasului a fost confiscata de statul austriac, in 12 iulie 1791 si predata asezamantului greco-catolic de la Cernoc (Munkaci), ultimii calugari mutandu-se la manastirea Neamt.

Vechiul lacas monahal din Barsana a insemnat, totodata, o scoala pentru preotii satelor din zona. De aici se procurau si carti de cult romanesti, tiparite si aduse din Moldova si Tara Romaneasca – de la Iasi, Targoviste, Ramnic etc. – si icoane, poate pictate chiar in ateliere proprii.

Dupa 600 de ani de la mentionarea manastirii si dupa 200 de ani de la incetarea existentei sale, la Barsana renaste viata monahala. In anul 1993, PS Justinian Chira, episcpul Maramuresului si Satmarului, a binecuvantat acest loc incarcat de rugaciunea stramosilor, pentru o noua manastire.

Ansamblul monahal este construit din lemn, in traditia locala, numai cu mesteri din Barsana, sub indrumarea arhitectului Cordos Dorel; cuprinde poarta maramuresana, turnul-clopotnita, biserica (12 x 12,20 m, inalta de 57 m), altarul de vara, casa cu chilii si paraclis (pe mai multe niveluri), casa mesterilor, casa artistilor si mai nou muzeul care va ofera o imagine de ansamblu asupra istoriei, culturii si civilizatiei maramuresene.

Obstea este condusa in prezent de stareta Monahia Filofteia Oltean si este alcatuita din 11 monahii si 3 surori.

In fiecare an pe data de 30 IUNIE MANASTIREA BARSANA da SLAVA si CINSTE CELOR 12 APOSTOLI care sunt ocrotitorii acestui SFANT LACAS.

Sursa: Manastirea Barsana

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Manastirea%20Barsana/index.html

Fotografiile au fost facute pe 13 august 2011.