Cimitirul Vesel

Organizatorii Simpozionului Naţional YO 2011 au organizat o excursie pentru participanţii la simpozion, iar intre obiectivele vizitate s-a aflat si Cimitirul Vesel din Săpânţa.   

Localitatea Săpânţa – scurt istoric        

Localitatea Săpânţa este situată in judeţul Maramureş, la poalele munţilor Gutâi, la confluenţa raului Săpânţa cu Tisa, la 18 Km de Sighetul Marmaţiei. In prezent are aproximativ 3.300 locuitori.  

Localitatea Săpânţa este atestată documentar din 1373. Pe teritoriul său există izvoare minerale bicarbonatate, sodice, calcice, clorurate cu o concentraţie ridicată de ioni bicarbonici. Localnicii utilizează aceste ape in tratarea gastritelor, a bolilor gastro-duodenale şi a colecistitelor (pentru aceasta bioxidul de carbon  este eliminat prin agitare).    

Localnicii din Săpânţa sunt cunoscuţi in zonă pentru obiectele artizanale ce sunt produse aici, pentru costumele populare şi cergile realizate. Insă Săpânţa a  devenit cu adevarat cunoscută in România şi in străinătate datorită Cimitirului Vesel din localitate.     

Sursa: Ropedia.ro       

Cimitirul vesel - scurt istoric 

Povestea Cimitirului Vesel din Săpânţa a inceput la mijlocul anilor 1930 şi este  creaţia artistului popular Stan Ioan Pătraş, sculptor, pictor şi poet in aceelaşi  timp. Creativitatea lui Pătraş a scos la iveala această monumentală şi renumită operă de artă. Mai bine de 50 de ani artistul a creat sute de cruci din lemn inscriptate in stilul său caracteristic. Dupa moartea lui in 1977 opera lui a fost  continuată de ucenicul său Dumitru Pop Tincu.      

Materialul folosit pentru cruci este lemn de stejar, inscriptat manual după ce a fost tăiat si uscat. In partea de sus a fiecarei cruci există un basorelief cu o scenă din viaţa celui decedat. Scenele sunt simple, aducând din trecut viata locuitorilor satului şi prezentând un aspect relevant din viaţa fiecaruia. Ele prezinta femei torcând lâna, ţesând covoare sau facand pâine, bărbaţi care taie lemne sau ară pamantul, păstori cu turmele, lucratori in lemn, lăutari  şi multe  alte ocupaţii. Din 1960 incoace, intreg cimitirul a fost populat cu circa 800 astfel de cruci, sculptate din lemn de stejar devenind un muzeu in aer liber de natură unică şi o atracţie turistică vizitată de turişti din toate colţurile lumii.     

Legenda spune că atitudinea veselă in faţa morţii era un obicei al Dacilor care credeau in viaţa veşnică iar moartea pentru ei era doar trecerea spre o altă lume. Ei nu vedeau moartea ca pe un sfârşit tragic ci ca pe o şansă de a intâlni zeul suprem Zamolxe.   

Dupa ce crucea este sculptată ea este pictată de obicei cu un fundal albastru aşa numitul “Albastru de Săpânţa“. Scenele din viaţa defunctului, sunt pictate folosind culori vibrante: galben, roşu, alb si verde.   

Nici o cruce nu e terminată fără o scurtă poezie, căteva rime simple, intre 7 si 17. Epitafurile sunt sincere, spontane şi scrise la persoana I, mesaje adresate de  persoana decedată celor care traiesc. Stilul este liric dar satira se găseşte frecvent. Fiecare poem conţine numele celui decedat precum şi un aspect esenţial din viaţa respectivei persoane. 

Din momentul in care comunitatea din Săpânţa a imbrăţişat ideea de a picta  crucile şi până cand fenomenul a fost remarcat, pe plan naţional mai intăi şi pe plan mondial mai apoi, a trecut iarăşi puţin timp. Practic in decursul primilor ani  de la apariţia primei cruci pictate, Cimitirul Vesel a devenit ceea ce este şi azi, un monument de artă populară de valoare inestimabilă, cu specific ce poate fi etichetat deja ca fiind tradiţional.   

Recunoaşterii valorii de patrimoniu naţional i-a urmat recunoaşterea  internaţionala, Cimitirul Vesel făcand azi parte din patrimoniul cultural universal, aflându-se sub egida UNESCO.   

Sursa: i-Tour

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect se poate vedea aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Cimitirul%20Vesel%20Sapanta/index.html

Fotografiile au fost făcute in data de 13 august 2011.