Bucureștiul văzut de Iosif Berman

Începând cu data de 6 aprilie 2022 s-a deschis spre vizitare expoziția tematică “Bucureștiul văzut de Iosif Berman”.

Bucureştiul este un oraș într-o continuă schimbare, surprinsă cel mai bine de-a lungul timpului de aparatul de fotografiat. Începând cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea, orașul se transformă într-o capitală europeană, atât la nivel social cât și la nivel urbanistic, migrând de la orașul oriental către cel occidental. Modificarea se va produce în context micro, în cadrul mediului familial, şi în context macro, edilitar-arhitectural, în care stilurile se vor succede periodic, Capitala devenind o veritabilă școală de arhitectură. Acest tip de devenire îmi doresc să-l propun în continuare, folosind imagini surprinse de către fotograful Iosif Berman (1890-1941), un fotograf cvasi-necunoscut până nu demult și care a lăsat în urma sa imagini menite să stea martore în istoria Bucureştiului interbelic.

Cele două decenii ale interbelicului bucureştean sunt o perioadă de transformări profunde la nivelul întregii societăți românești, iar Capitala este oglinda acestora. Dacă primul deceniu este rezervat acomodării Bucureștilor la statutul de Capitala României Mari, în care toate frământările sunt o prezență permanentă, atingând toate palierele vieții: social, profesional, politic, financiar, urbanistic s.a., reflectate într-o legislație menită să atingă țelurile națiunii și să uniformizeze întreaga țară, despre cel de-al doilea deceniu putem spune că este cel al schimbărilor de status cultural la toate nivelurile, cel care aduce noul și încearcă să se debaraseze de o inerție care o ține captivă în (trecutul deja) istorie. Vremurile se schimbă, societatea se schimbă, oamenii se schimbă, partidele se schimbă, regele se schimbă, aspirațiile se schimbă, ritmul se schimbă, tonusul se schimbă, totul este de acum altfel.

Rapiditatea cu care Bucureștii s-au transformat în răstimpul a numai două decenii este una pe cât de amețitoare pe atât de incredibilă, punând față în față două orașe: unul abia ieșit de sub ocupația străină și care şchiopăta serios – altul care vrea să se lepede de tot ce însemna trecutul și să renască modern(ist). Toată această modificare urbană ne-a fost documentată în perioada interbelică de mai mulți fotografi de mare talent, unul dintre ei fiind Iosif Berman de la care avem o bogată arhivă fotografică a modificărilor Capitalei României Mari. Încercând un jurnal urban în imagini, am coagulat mai multe aspecte legate de viața Capitalei, de la vechiul oraș și obiceiurile acestuia, de la demolarea la reconstruirea sa, până la evenimente și viața socială, politică și culturală a bucureștenilor deceniului al patrulea al secolului trecut.

Călătoria pe care v-o propun prin vechiul oraș se va opri în stații ce nu se mai întorc. Orașul vechi, cu ale lui ulițe întortochiate, prăvălii și piețe, case și mașini de mult uitate, Parcul Carol, a cărui amenajare este legată de numele primului rege al românilor, demolările vechilor case pentru a permite întinerirea orașului, diferitele evenimente care au ținut cap de afiș în presa vremii, noul oraș, zvelt și dinamic, noile serbări care au necesitat locuri noi de desfășurare și care au reușit o revigorare culturală și economică a Capitalei aşa cum este „Luna Bucureştilor” şi noul loc de desfăşurare a acesteia – Parcul Naţional Carol al II-lea (Herăstrău), viața politică sau mai precis activitatea electorală, viața socială și obiceiurile urbane reprezintă traseul nostru pe harta Bucureştilor interbelici ilustrați de Iosif Berman.

Iosif Berman, evreu din Bucovina, va intra în tainele fotografiei cel mai probabil la Suceava și Cernăuți, pentru ca, odată ajuns la București, să câștige prin concurs postul de fotograf la cele mai importante reviste ilustrate. Berman este un fotoreporter a cărui principală temă o reprezintă strada, evenimentele care se petrec aici, atât cele inedite cât și activități cotidiene, cu personaje comune. În fotografiile publicate sub semnătura sa, el documentează diferite acțiuni care implicau mai marii vremii, de la familia regală la politicieni, de la realizări edilitare la dezastre naturale sau umane. Va pleca în Rusia în calitate de reporter de război, însă în urma Revoluției din Octombrie 1917 va ajunge la Novorossiysk, unde își va cunoaște viitoarea soție. După periplul sovietic va ajunge la Constantinopol, de unde va transmite imagini în calitate de corespondent al ziarului Dimineața. După cinci ani în Rusia Sovietică și doi la Constantinopol va reveni la București unde va deveni fotograf al Casei Regale, dar îl va însoți şi pe Dimitrie Gusti în cercetările de teren pe care le va documenta fotografic timp de mai bine de cinci ani. Berman a fost un maestru al portretului, reușind să surprindă pe fizionomiile subiecților stări și urme ale suferințelor, dar şi un bun reporter sportiv, atingând toate genurile fotografiei şi tehnicii fotografice ale timpurilor sale.

Muzeul Municipiului București are între preocupările sale cele două aspecte ale fotografiei: imaginea și tehnica fotografică, realizând, în special în ultima perioadă, expoziții și volume dedicate acestei arte, și amintesc aici expoziția permanentă „Timpul orașului” sau cea temporară „Fotografii din Bucureştiul interbelic marca Ebner”, volumele „București: un portret «Novecento»” și „Avangarda fotografilor din București”, cât și seria de conferințe dedicate fotografilor bucureșteni. Astfel, tradiția este continuată printr-un demers care aduce în prim-plan atât fotografia cât şi istoria oraşului, prima fiind instrumentul de analiză al evoluţiei urbane.

Dr. Cezar Petre Buiumaci, muzeograf și curator

Sursa: Muzeul Municipiului București

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Bucurestiul%20vazut%20de%20Iosif%20Berman/index.html