Noi date despre familia Macca și proprietățile ei

În cadrul ciclului Personalități ale arhitecturii românești, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” și Primăria Municipiului București, în parteneriat cu Asociaţia Istoria Artei, au organizat joi, 27 ianuarie 2022, ora 18.30, conferința „Noi date despre familia Macca și proprietățile ei”, susținută de dr. Oana Marinache, istoric de artă, cercetător și președinta Asociației Istoria Artei. 

Conferința din 27 ianuarie este cea de-a patra din seria prezentărilor activității arhitectului elvețian John Elisée Berthet, de la a cărui naștere sărbătorim 170 de ani în 2021. Cercetătoarea Oana Marinache își propune să valorifice fondul familiei Macca, evocând personalitățile, refăcând istoricul proprietăților acestora, relația documentată cu arhitecții, antreprenorii, furnizorii și decoratorii.

Investigația de arhivă a pornit inițial din dorința de a realiza istoricul proprietății din fosta stradă Cosma, dar bogăția documentelor identificate în fondul Casa Școalelor al Arhivelor Naționale ale României depășește toate așteptările.

Elena Bălăceanu (m. 1912) a fost căsătorită mai întâi cu Constantin Caribolu, apoi cu colonelul Petre Macca (1843-1905), erou al Războiului de Independență. Au locuit în București în str. Carol nr. 3 și au deținut moșiile Miroși, Cocorăștii Caplii. În primăvara lui 1891 Elena Macca cumpără proprietatea din strada Cosma nr. 17 de la ofițerul Nicolae Rallet, casa veche având doar 5 încăperi și dependințe. Va extinde terenul și va demara noul proiect al unei reședințe spectaculoase.

Casa Macca este probabil cea mai cunoscută lucrare bucureșteană din creația arhitectului elvețian Berthet, ridicată în 1891 de antreprenorul italian Josef Piantini. Pornind de la documente de familie, contracte, facturi și chitanțe, putem să aflăm și numele decoratorilor și să reconstituim aportul lor la realizarea componentelor artistice, repartizarea interioară a spațiilor, mobilierul comandat.

În 30 iulie 1891 arhitectul Berthet solicita autorizația pentru construirea casei Elenei Macca, în str. Cosma nr. 17 (azi str. H. Coandă nr. 11). Din păcate, planurile originare s-au pierdut, ele fiind depozitate în dulapul arhivei din pivnița primăriei de la acea dată. Casa a fost concepută într-un stil neobaroc deosebit de elegant, prezentând o decorație exterioară și interioară foarte bogată. Autorizația s-a eliberat și pentru grajduri, șopron. (Sursa: S.M.B.A.N., fond P.M.B. Tehnic, dosar 26/1891)

Prin testamentul din 1896, Elena Macca (m. 1912) a donat proprietatea din str. Cosma, cărți, icoane, tablouri și arme, precum și o sumă de bani Casei Școalelor din cadrul Ministerului Cultelor și Intrucțiunii Publice. Probabil cu această ocazie a fost preluată și arhiva de familie, care cuprinde acte ale familiilor Drugănescu, Căplescu, Caribolu, Macca, Rallet, Stamatin, Mavrodin, Chirculescu, dar și o colecție prețioasă de contracte, chitanțe, danii, testamente, polițe de asigurare, informații despre procese, ctitorii, opere de mecenat despre care vom aminti.

Întreaga avere a Elenei Macca era estimată la 3 milioane de lei, din care casa din București fusese evaluată la 300000 lei iar obiectele și efectele la alte 400000 lei. În 1911-1912 nepotul proprietarei, arh. Ion D. Berindey a coordonat lucrări de reparații, vopsitorie și curățătorie, a adăugat un geamlâc de fier la terasa de la etaj și a introdus un ascensor electric (Ateliere I. Haug). De asemenea, inginerul L. Campart a introdus încălzirea centralizată, tot sub direcția lui Berindey.

La moartea Elenei Macca s-a realizat un inventar destul de detaliat cu toate obiectele din casă și cu acest prilej aflăm și denumirea camerelor; la parter se aflau sufrageria, odaia tucească, salonul mare, salonașul vișiniu, biroul, sala de biliard și sala mare de jos; la etaj se aflau sala, sala de culcare, odaia de șezut, odaia verde, odaia de debaras, odaia de baie, odaie pe coridor. (Sursa: S.A.N.I.C., fond Casa Școalelor, dosar 117/1912) Chiar și în lipsa mobilierului inițial, interioarele mai păstrează multe dintre stucaturile și panourile decorative pictate, elemente de lemnărie, sticlărie și feronerie prețioase, care ne permit să ne închipuim eleganța de altădată.

În septembrie 1912 Școala de Arte Frumoase, condusă de pictorul G.D.Mirea, solicită proprietatea, pentru studenții ei, motivând că spațiile din Calea Griviței nr. 22 nu erau încă gata. Ministerul nu agreează această cerere, organizând o licitație publică în octombrie; multe piese de mobilier sunt achiziționate în rate de către avocatul Nicolae Titulescu: garnitura de salon Aubusson, covor, panou, draperie, piese din salonul turcesc.

În 1913 autoritățile au continuat cu câteva modificări ale fostei casa Macca, lucrând cu arh. V. Vincesa la vopsitoria în ulei, reparatul ferestrelor și ușilor. Intenția era de a pregăti casa pentru a adăposti Muzeul Bibliotecii Pedagogice. (Sursa: S.A.N.I.C., fond Casa Școalelor, dosar 172/1913)

Clădirea elegantă a adăpostit din anii 30 Muzeul de istorie naturală și antichități, apoi din 1949 Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române. În ciuda unor concursuri de restaurare de anvergură, lansate în anii ‚90, monumentul istoric este într-o stare de degradare avansată. La începutul acestui an Institutul Național al Patrimoniului a anunțat deschiderea licitației pentru lucrări de conservare-restaurare și punere în valoare a colecțiilor Muzeului de Antichități.

Extrase din Oana Marinache, „John Elisée Berthet, eleganţa La Belle Époque” în curs de apariţie la Editura Istoria Artei, Bucureşti, 2021, ISBN 978-606-8839-32-5

Oana Mihaela MARINACHE este istoric de artă, cercetător și președinta Asociației Istoria Artei.

A debutat la Editura ACS în 2012 cu monografia „Cristofi Cerchez, un vechi arhitect din București”, urmată în 2013-2014 de cele două volume „Reședințele Știrbey din București și Buftea: arhitectura și decorația interioară” și „Știrbey: reședințe, moșii, ctitorii” (Premiul G.Oprescu al Academiei Române și Premiul Gala Bun de Tipar).

Din 2013 coordonează colecțiile tipărite și digitale ale Editurii Istoria Artei: Trasee urbane București, Arhitecți de neuitat, Arhiva de arhitectură, Familii istorice, Carte de nu-mă-uita, ArhiTur. Manager de proiecte culturale, organizează tururi ghidate de arhitectură bucureșteană și excursii în Sinaia, Constanța, Mamaia, Buftea, Mogoșoaia, Potlogi, Florica, Manasia, Câmpina.

Sursa: Casa de Cultură „Friedrich Schiller”

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici:  http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Noi%20date%20despre%20familia%20Macca%20si%20proprietatile%20ei/index.html