Pe Mariea am cunoscut-o la Simpozionul National YO de la Brasov din 2003 si am reintalnit-o dupa 16 ani, in 2019, la Simpozionul National YO de la Targu Jiu. Despre calatoriile lui Mariea citisem multe amanunte, dar am vrut sa aflu si alte chestii interesante din viata ei, pe care nu le stiam.
YO3CCC: Data si locul nasterii?
YO6GSZ: M-am nascut pe 2 iulie 1951 in comuna Vetrisoaia, judetul Vaslui.
YO3CCC: In 2000 ai intrat in Cartea Recordurilor pentru doua recorduri la nivel planetar. Care sunt cele doua recorduri?
YO6GSZ: Cele doua recorduri sunt: „cea mai lunga calatorie in jurul lumii parcursa fara intrerupere“ si „cel mai lung pasaport din lume“ – 154 de pagini cu o extensie de 19m. Am realizat cea mai lunga calatorie facuta vreodata de cineva, deodata, fara intrerupere, am detronat de la titlu barbati si grupuri la toate categoriile, globe-trotter, ciclo-trotter, moto-trotter, auto-trotter, ship si aero-trotteri. La nivel de femeie singura a fost o premierara, nicio femeie din lume nu a facut de una singura inconjurul lumii. Performanta nu a fost doborata de nimeni. Inca sunt in top. Am strabatut 120 de tari, de pe toate cele sapte continente. La sfarsitul calatoriei, am constatat ca am creeat cel mai lung pasaport din lume, care are 154 de pagini si o lungime de 19 metri. Este UNIC in lume.
YO3CCC: Pe unde ai lucrat si cum a inceput pasiunea pentru aceeste calatorii?
YO6GSZ: Am lucrat la fabrica de incaltaminte Pionierul, drept pedeapsa din partea parintilor ca nu am intrat la liceu. In anul urmator am intrat la liceu, iar dupa ce l-am terminat, am urmat cursuri de jurnalistica, m-am castorit, casatorie care a durat doar 2 ani, timp in care am dat nastere celor doi baietii ai mei minunati. Am facut parte din prima promotie de femei taximetriste, ultimul loc de munca a fost la RECOOP unde aveam postul de fototecar.
YO3CCC: Cand ai facut prima calatorie?
YO6GSZ: In liceu, cu colegii, la munte.
YO3CCC: Turul Europei cand l-ai facut?
YO6GSZ: Intai a fost Turul Romaniei. In 1988, am realizat turul Romaniei in 114 zile, strabatand 3.210 kilometri; precizez ca un globe-trotter nu parcurge toate distantele numai pe jos, dar cum actiunea mea constituia o premiera nationala la nivel feminin, m-am ambitionat sa merg doar pe jos. Am avut un traseu bine stabilit, am fost mediatizata in fiecare oras pe care l-am traversat, iar primariile mi-au oferit mancare si cazare. Nu mi-a fost greu sa mearg numai pe jos, media zilnica a fost intre 28 si 30 de kilometri.
Aici am invatat ce inseamna o calatorie, ce-ti ofera si ce poti oferi. M-am descoperit pe mine, mai curajoasa si mai puternica.
Turul Europei. In februarie 1990, am plecat in turul Europei dupa care a urmat marea aventura in “Lumea intreaga” timp de trei ani şi cinci luni.
„Globe-trotterii se numesc calatori pe jos, isi cara rucsacul in spate si pot folosi orice forma de transport in comun. Ciclo-trotterii isi pun bagajele pe bicicleta, dar pot urca bicicletele in autocar, tren, avion sau vapor. Moto-trotterii şi auto-trotterii, de asemmenea, se pot folosi de bacuri sau vapoare pentru a traversa apele. In general, cand apare scris ca am facut turul lumii pe jos, lumea se gandeste ca am mers numai pe jos. Nu se poate asta, este imposibil. Cine spune ca a facut turul lumii numai pe jos “minte“.
YO3CCC: Cand ai facut “Ocolul lumii”?
YO6GSZ: Intre 1997 - 2000, am plecat in mileniul II si m-am intors in mileniul III, deci am calatorit un mileniu (Hi!), cel mai indraznet proiect nemairealizat vreodata de o femeie: turul lumii; aveam varsta de 47 de ani cand am plecat in aventura vieţii mele, avand doar 600 de dolari în buzunar.
YO3CCC: Ambasadele te-au ajutat?
YO6GSZ: Nu as fi reusit fara ele. Cu ajutorul lor am obtinut vizele pentru tarile in care urma sa intru, cazare, mancare, cate o mica cheta care ma ajuta sa ajung in tara urmatoare. Practic, ei au fost sponsorul principal. Comunitatile romane le intalneam la biserici unde facem si acolo o mica cheta. Cand am plecat eu, nu erau calculatoare, tablete, telefoane, internet, programe unde sa-ti calculezi kilometrii online, sa faci capturi foto, sa le pui pe retelele sociale, sa te faci cunoscut astfel cu multă usurinta. Eu am facut traseul pe hartie, am fotografiat cu aparate ce aveau role, pe care apoi le-am developat. Am facut poze si am filmat pe casete video de 8 milimetri, pe care nu am cum sa le trec pe DVD-uri si ma tem ca aceste imagini se vor pierde; nu am aparatura necesara sa fac transferul.
Au fost ambasade care s-au implicat mai mult în popularizarea acestei incercari, de a obtine un record Guinness, prezentandu-ma altor ambasade de unde urma sa obtin viza si romanilor stabiliti in aceea tara, care apreciau ceea ce faceam. Unii mi-au sponsorizat partial urmatorul drum. Faptul ca dovedeam seriozitate, determinare si demnitate in ceea ce faceam mi-a deschis usile usor. Unde nu au fost ambasade, am innoptat prin holul hotelurilor de 5 stele, prin sectii de politie, holuri de spitale de urgenta, gari, autogari. Rar, foarte rar, ma cazam la un motel cu 10 dolari pe noapte. Niciodata nu am stat pe strada, m-a dus mintea sa bat la o usa, am avut cu ce dovedi seriozitatea mea si a ceea ce fac. Peste tot oamenii m-au primit cu bratele deschise, femeile mai ales fiind impresionate de curajul meu si de imensitatea proiectului. Am inceput turul lumii cu tarile din Europa, unde mergea pe jos pana se lasa amurgul, iar apoi apelam la autostop sa ajung in urmatorul oras mare. A doua zi o luam de la capat si procedam la fel pana ajungeam in capitala tarii, unde gaseam gazduire la ambasada. Odată parasita Europa, misiunea a devenit cu adevarat dificila. Bagajul se îngreunase, pericolul autostopului era mare. Din acest motiv, am ales sa calatoreasc cu autocare, trenuri, avioane sau vapoare. Cel mai mare regret al meu este ca nu mi-am calculat kilometrii parcursi pe jos. Acum, in era digitala, totul este mult mai simplu. Atunci, insa, cu rucsacul in spate, aparatul de filmat pe un umar si camera video pe celalalt umar, marturisc ca nu mi-a trecut prin cap sa notez cati kilometri am parcurs pe jos si cati cu un mijloc de transport. Nici nu era o conditie impusa de cei de la Cartea Recordurilor. Potrivit estimarilor si calculelor personale, am strabatut aproximativ 280.000 de kilometri.
YO3CCC: Primarii, de prin orasele prin care ai trecut, te-au ajutat?
YO6GSZ: Nu am apelat la sprijinul lor, ei nu au stiut ca nu am bani pentru aceasta imensa calatorie.
YO3CCC: Pe unde te cazai noaptea?
YO6GSZ: Cand nu eram in capitala unde existau ambasade, vizam cele mai luxoase hoteluri si imi petreceam jumatate din noapte in holul acestora, desigur, atunci cand imi permiteam, plateam o camera pentru o noapte, cand nu aveam bani, apelam la sectii de politie, la spitale, la urgenta, unde intotdeuna s-a gasit un pat, pana dimineata, acestea erau situatiile cele mai fericite, celelalte situatii erau cele din gari, autogari, aeroporturi unde asteptam sa se lumineze de zi astfel incat sa plec in siguranta mai departe.
YO3CCC: Cu ce calatoreai?
YO6GSZ: Pe jos si cu toate formele de transport.
YO3CCC: Sefi de state te-au ajutat?
YO6GSZ: Nu am ajuns la ei si nici nu as fi cerut ajutor, reprezentam Romania, iar comunitatea noastra si ambasadele au fost destul de receptive la imensitatea proiectului incat sa il sustina. Exceptie face Presedintele Argentinei, la aceea vreme, Carlos Saúl Menem, care m-a ajutat sa ajung in Antarctica.
YO3CCC: Cand si cum ai devenit radioamator?
YO6GSZ: Naşii mei de încurajare şi iniţiere în tainele radioamatorismului, sunt YO5OEF, YO5AJR. De la ei am aflat ca exista asa ceva, ce inseamna si cum m-ar putea ajuta la drum. Datorita lor si al domnului Vasile Ciobăniţă YO3APG, am ajuns radioamator peste noapte cu categoria a II-a, cea cu care se putea opera in strainatate. Cum au decurs evenimentele aflati din carte, 300K Peregrin intre doua milenii, Volumul I. Am invatat traficul radio, din mers, ca sa spun asa.
YO3CCC: Ce indicativ ai primit?
YO6GSZ: Indicativul cu care am plecat in jurul lumii a fost YO3GSZ.
YO3CCC: Pe unde ai fost ai primit ajutor din partea radioamatorilor?
YO6GSZ: O da, in primul rand pentru faptul ca puteam ajunge la ei, doar apasand un buton si… ei erau acolo, alaturi de mine moral. Ce-a mai buna incaltaminte sport, am primit-o de la un radioamator din Italia; radioamatorii m-au inconjurat cu respect si dragoste.
YO3CCC: Pe unde ai calatorit, ce ti-a placut cel mai mult?
YO6GSZ: Multe, nu le pot cuprinde aici, dar recomand cartea.
YO3CCC: Cand te-ai intors, unde te-ai stabilit?
YO6GSZ: In mai multe locatii, astazi sunt in Sighisoara.
YO3CCC: Cand ai reusit sa scrii cartea despre aventura vietii tale?
YO6GSZ: In 2019 primul volum, iar acum scriu la volumul doi.
YO3CCC: Ceva decoratii si medalii ai primit?
YO6GSZ: La finalul turului lumii, am primit o medalie de „Ambasador al Romaniei in lume“, de la ministrul Turismului, iar presedintele Ion Iliescu mi-a conferit decoraţia prezidenţială „Ordinul credincios“, clasa a III-a, fiind un fel de recunoastere a primei femei din lume care a intrat in Cartea Recordurilor ca "globetrotter".
YO3CCC: In clipa de fata unde sunt depozitate amintirile tale?
YO6GSZ: In prezent, amintirile mele sunt depozitate intr-o colectie impresionanta de fotografii, casete video, file din cinci jurnale oficiale, o colectie numismatica, dar si doua perechi de incaltaminte.
YO3CCC: Amintirile tale au fost expuse pe undeva?
YO6GSZ: In 2003, am expus la Muzeul Olteniei din Craiova o parte din colectia de fotografii pe care le-am facut in timpul calatoriilor mele. Prezentarea fost ca o expozitie.
Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%
- poza 1 si 2 – Certificatul de la GUINNESS WORLD RECORD
- poza 3 – Maria acasa facand traseul pentru turul lumii
- poza 4 – Machupichu
- poza 5 – Cabo da roca - Portugalia
- poza 6 – O harta ilustrativa
- poza 7 – Kenya
- poza 8 – Ecuador
- poza 9 – in Antarctica
- poza 10 – Capul Bunei Speranta
- poza 11 – Ecuador
- poza 12 – Egipt
- poza 13 – Iguazu
- poza 14 – Malaezia
- poza 15 – Monaco
- poza 16 – Marele Zid Chinezesc
- poza 17 – La Polul Sud
- poza 18 – In Italia
- pozele 19, 20, 21 – Kuwait
- poza 22 – Patagonia
- pozele 23, 24 – Portugalia
- poza 25 – Rio Grande - Argentina
- poza 26 – Certificatul de Globe-trotter primit de la GUINNESS WORLD RECORD – traseu in jur de 300.000 de kilometri
- poza 27 – AUTORIZATIE DE RADIOAMATOR
- poza 28 – Cartea scrisa de Mariea “300K PEREGRIN INTRE DOUA MILENII” – VOLUMUL 1
- poza 29 – Impreuna cu presedintele Ion Iliescu
- poza 30 – Acasa cu pasaportul
- poza 31 – O poza facuta de Mariea, pentru 18 aprilie, de HAPPY WORLD AMATEUR
- poza 32 – Costa Rica
- poza 33 – Acasa, la statia de emisie
- poza 34 – In Ungaria
- poza 35 – Copertile celor 5 jurnale oficiale in care au scris: primari, consuli, romani si straini, ambasadori si oameni care au ajutat-o pe Mariea
- poza 36 – Colectie numismatica, cu monedele de pe unde a fost
- poza 37 – Bani si diplome
- poza 38 – Ursuletul Grigore, mascota lui Mariea
- poza 39 – Banii si diploma
- poza 40 – Diplome primite de Mariea
- poza 41 – Cele 5 jurnale oficiale in care au scris: primari, consuli, romani si straini, ambasadori si oameni care au ajutat-o pe Mariea
- poza 42 – Ziare in care s-a scris despre Mariea
- poza 43 – La emisiunea “La Maruta” de la PRO TV
- poza 44 – Diploma
- pozele 45, 46, 47, 48, 49 si 50 sunt facute de mine la Simpozionul National YO din 2019, de la Targu Jiu
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer