Biserica Colțea

Biserica Colțea este situată în centrul Capitalei, pe raza kilometrului 0 și reprezintă, potrivit paginii sale oficiale, www.bisericacoltea.ro, un important punct de reper pentru turiști, credincioși și pelerini.

Cu o istorie de câteva sute de ani și o arhitectură specială, așezământul adăpostește valori ale patrimoniului artistic național și reprezintă, totodată, o oază de liniște și rugăciune pentru credincioșii ortodocși care frecventează programul de slujbe bogat, însoțit de predică și cateheză.

Sfinții ocrotitori ai Bisericii Colțea sunt Sfinții Trei Ierarhi și Sfânta Cuvioasă Parascheva.

În incinta bisericii se află la închinare o parte din moaștele Sfintei Mucenițe Ecaterina din Sinai, precum și una dintre icoanele făcătoare de minuni ale Maicii Domnului.

Biserica, de curând restaurată, este deschisă zilnic celor care caută liniștea rugăciunii și experiența frumosului, arată sursa citată.

Este singura construcție care mai amintește astăzi de mănăstirea-spital cu hramul "Sfinții Trei Ierarhi" ("Trisfetitele"), ctitoria spătarului Mihail Cantacuzino, ansamblu edilitar de referință pentru începutul secolului al XVIII-lea.

Astăzi biserica formează împreună cu clădirea Spitalului Clinic Colțea un ansamblu arhitectonic unitar, străjuit de statuia ctitorului lor spătarul Mihail Cantacuzino, realizată de Karl Stork și dezvelită în anul 1730. Ansamblul constituie o parte însemnată a peisajului citadin din plin centru al Capitalei.

Biserica Colțea amintește și de vechea mahala a Colței, atestată documentar pentru prima dată, la 18 iunie 1669. Deși poate fi considerată ca fiind ctitoria cea mai importantă a spătarului Mihail Cantacuzino, biserica poartă până astăzi numele clucerului Colțea Doicescu, care a avut proprietăți aici. Biserica construită la jumătatea secolului al XVII-lea din lemn, pe o fundație de piatră și cărămidă, a fost închinată de către Colțea Doicescu, Mitropoliei Ungrovlahiei.

La sfârșitul secolului al XVII-lea, Mihail Cantacuzino (1640-1716), fiul postelnicului Constantin Cantacuzino, a cumpărat biserica și terenul din jurul ei, pentru a construi cea mai importantă dintre ctitoriile sale: mănăstirea cu hramul Sfinților Trei Ierarhi și al Sfintei Cuvioase Parascheva, în incinta căreia a înființat primul așezământ spitalicesc din Țara Românească.

Ansamblul mănăstiresc de la Colțea, construit între anii 1698-1714, cuprindea: biserica mare — în centru — singurul edificiu care a rezistat până astăzi, trei paraclise dispuse simetric pe laturile de Est, Nord și Sud ale bisericii, spitalul, inaugurat la 14 decembrie 1704, dar finalizat în 1706, casa pentru arhiereu, spițeria, casa pentru chirurg, casa pentru arhiereu străin, chiliile și alte încăperi, cu diferite destinații.

Clădirile mănăstirii formau o incintă patrulateră în jurul bisericii centrale, intrarea făcându-se prin arcada clopotniței, cunoscută sub numele de "Turnul Colței", edificiu monumental, cu o înălțime de peste 40 de metri, cu care s-a încheiat construcția ansamblului mănăstirii.

După sfârșitul tragic al ctitorului ei, executat de turci în anul 1716, mănăstirea a intrat în grija domnitorilor vremii, mai ales datorită rolului ei social și cultural (în chiliile Mănăstirii Colțea au funcționat în secolul al XVIII-lea o școală românească și o tipografie).

Construcția bisericii a avut loc probabil la sfârșitul secolului al XVII-lea și a fost atestată documentar pentru prima dată la 18 octombrie 1702, de o carte patriarhală. Pictura interioară și exterioară a sfântului lăcaș au fost realizate în frescă și sunt atribuite lui Pârvu Mutu. La 27 februarie 1739, clădirile de la Colțea, inclusiv biserica mare, au ars, acoperișul și interiorul lor fiind refăcute în același an. În anul 1770, logofătul Necula Măinescu a adăugat bisericii un mic pridvor în fața celui original. Cutremurele din 1802, 1829 și 1838, au avariat biserica, acesta fiind reparată, în anul 1841, de către antreprenorul Conrad Schwink, după planurile arhitectului Faiser și repictată la interior, în anul 1871 de către Gheorghe Tattarescu. Cu ocazia acestei restaurări, cele două turle ale bisericii nu au mai fost reconstruite.

Începând cu anul 1895, au fost desfășurate noi lucrări de reparații supravegheate de către arhitectul Gheorghe Mandrea, prilej cu care a fost înlăturat pridvorul suplimentar adăugat în 1770 și au fost montate între coloanele bisericii, fleuroane de piatră, provenind de la Turnul Colței, demolat în anul 1888.

În perioada 1938-1941, prin grija Eforiei Spitalelor Civile și sub coordonarea prof. arh. Horia Teodoru, a fost reconstruit turnul-clopotniță de pe pronaos. Au fost făcute lucrări de reparații și după bombardamentele din 1944, care au afectat în special latura nordică.

Deși a existat un proiect de restaurare, în urma cutremurului din 4 martie 1977, Biserica Colțea a fost închisă de către autorități în anul 1986.
În anul 1998, au fost reluate lucrările de consolidare a așezământului. În perioada 2001-2005, Biserica Colțea a beneficiat de ample lucrări de consolidare, remodelare volumetrică și restaurare, în baza unui proiect de arhitectură realizat de arh. Constanța Carp și a proiectului de rezistență al ing. Laurențiu-Tudor Spoială. Pictura interioară a fost restaurată de către pictorul restaurator Gheorghe Nicolae-Jack.

În curtea Bisericii Colțea au fost desfășurate, sub coordonarea prof. Gheorghe Mănucu — Adameșteanu, săpături arheologice, în două campanii: 2006 și 2008. Acestea au adus la lumină, pe lângă fundațiile vechii biserici, 127 de morminte medievale, însoțite de numeroase articole numismatice și de podoabă, contribuții deosebit de importante pentru istoria Bucureștilor, potrivit istoricului acestui așezământ.

Sursa: AGERPRES

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Biserica%20Coltea/index.html