Lansarea numărului 108-109 al revistei MEMORIA

Pe 13 noiembrie, la Ateneul Român, Fundația Culturală Memoria în parteneriat cu Filarmonica George Enescu, a lansat numărul 108-109 (3-4/2019),    al publicației Memoria, revista gândirii arestate.

La 6 luni după dispariția celei ce a fost Micaela Ghițescu, revista Memoria își menține promisiunea de a merge mai departe. Echipei Memoriei i se alătură istoricul Cosmin Budeancă, un spirit tânăr, cercetător neobosit, ce a preluat ștafeta revistei.

La acest eveniment au participat, conform obiceiului, autori, cititori, prieteni și cunoscuți ai Fundației Memoria. Minunata seară a fost luminată de discursuri pline de inspirație, duioșie, bucurie, speranță și susținere.

Au luat cuvântul Andrei Dimitriu, directorul Filarmonicii George Enescu, Irina Margareta Nistor, prof. Dr. Nicolae Constantinescu, Cosmin Budeancă și Maica Gabriela, stareța Mănăstirii de la Voroneț. Duo-ul Ana și Marius Boldea au susținut un frumos Recital de pian, ce a cuprins fragmente muzicale din J. Brahms; Claude Debussy și L. Klepper.

În acest număr al revistei Memoria există o amplă secțiune In memoriam, dedicată Micaelei Ghițescu în care semnează numeroși autori, dintre care îi menționăm pe Ana Blandiana, Doina Jela, Mircea Carp, Ioana Pârvulescu, Ruxandra Cesereanu, Mihai Zamfir, Virgil Mihaiu, Peter Sragher, Octav Bjoza.

Inițiată și fondată în 1990 de regretatul medic-scriitor Banu Rădulescu, fost deținut politic, „Memoria, revista gândirii arestate“ a continuat, de-a lungul a 29 de ani, să-și croiască drum către mințile și inimile oamenilor, evocând universul concentraționar din România și de pretutindeni, dorind să mențină trează imaginea ororilor și suferințelor din anii totalitarismului comunist. Revista găzduiește în paginile ei studii, eseuri, documente, interviuri, memorii, dar mai ales mărturii.

De ce Memoria? Deoarece comunismul a urmărit asasinarea, prin toate mijloacele, a memoriei neamului românesc. Dar trecutul nu trebuie să fie uitat; tocmai de aceea revista încearcă să reînvie, să reconstituie frânturi din trecutul țării noastre, atât de încercate în anii comunismului. Ea caută să salveze de la uitare oameni și fapte care să ne ajute să înțelegem istoria tragică a ultimei jumătăți a secolului trecut.

De ce revista gândirii arestate? Pentru că regimul comunist a căutat (și în parte a reușit) să „aresteze gândirea”, îngrădind libertatea de exprimare, interzicând cărți și autori, contacte culturale etc.

„Se știe că toți foștii deținuți anticomuniști erau obligați să semneze, atunci când - și dacă - mai ieșeau din închisori, o declarație prin care se angajau să nu dezvăluie niciodată, nimănui, ororile cunoscute în temnițe. Revista Memoria și-a asumat drept datorie de onoare să anuleze toate aceste declarații, rușinoase numai pentru cei care le impuneau. Prin materialele publicate, revista a scormonit în adâncurile gulagului românesc și nu numai, a scrutat bezna din temnițele unde deznădejdea s-a împletit adeseori cu credința și speranța.“ - Micaela Ghițescu (1931-2019)

„Fundamentul pe care a fost construită Memoria a fost unul foarte solid, scopul fiind acela de a transmite conștiința luptei pentru libertate de la generațiile care au suferit în anii comunismului, către generațiile viitoare. Pentru că în cei 45 de ani de regim comunist în România mii de oameni au fost uciși, zeci de mii au ajuns în închisori și lagăre, alte zeci de mii au fost deportați, milioane au avut de suferit în grade diferite.“ - Cosmin Budeancă, istoric, actualul redactor-coordonator al revistei Memoria.

Sursa: Revista Memoria

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Lansarea%20numarului%20108-109%20al%20revistei%20MEMORIA/index.html