Sa facem cunostinta cu Capraru Vasile YO3AAJ

Continuand seria interviurilor, urmatorul radioamator care a raspuns cu mare placere solicitarii mele de a fi intervievat in legatura cu activitatea sa de radioamator a fost dl. Capraru Vasile YO3AAJ. Multi tineri si mai ales elevi au fost inspirati de pasiunea pentru telegrafie a d-lui Capraru. Aici o putem da ca exemplu pe Manea Janeta pe care dansul a descoperit-o si a initiat-o in tainele semnalelor Morse (pe vremea cand era eleva la scoala unde era dansul antrenor) care printre numeroasele premii si trofee a mai castigat inca o medalie de aur la Campionatele Mondiale organizate in perioada 11 - 15 septembrie 2009 in localitatea Obzor din Bulgaria.

YO3CCC: De unde aveti pasiunea pentru telegrafie?

YO3AAJ: In timpul stagiului militar efectuat la marina (se intampla prin 1952-1955) am avut ocazia sa invat telegrafie la un nivel foarte ridicat. S-a intamplat ca odata, absolut intamplator, sa interceptez cateva mesaje in limba romana (in telegrafie), necunoscute pentru mine, care ulterior s-au dovedit a fi legaturi radio intre radioamatori. Tot din traficul lor radio am aflat de existenta Radioclubului Regional Constanta - YO4KCA. Intr-o invoire pe care am avut-o din unitatea militara in oras am facut o vizita la acest radioclub unde l-am cunoscut pe Ilias Vasile - YO4CR. Am ramas profund impresionat de modul cum acesta opera statia radioclubului in telegrafie, unde totul era facut din memorie fara sa scrie ceva.

YO3CCC: Cum ati devenit radioamator?

YO3AAJ: Anii au trecut, iar dupa terminarea armatei, in urma unui examen am devenit radiotelegrafist profesionist. In baza acestui brevet m-am angajat la NAVROM, unde am lucrat pe nave fluviale si uite asa am ajuns la Turnu Severin unde l-am cunoscut pe regretatul Jiplea Ion - YO7EF, un om cu un caracter deosebit care m-a imbolnavit si mai mult de radioamatorism aratandu-mi statia personala si realizarile lui. Fiind colegi de serviciu (el fiind tehnician NAVROM), el m-a invatat cum se calculeaza o antena, cum se fac remedieri la aparatura din dotarea navei, etc. In 1960 mi-am schimbat locul de munca si astfel am ajuns in Bucuresti la Ministerul de Interne. La noul loc de munca am avut urmatorii colegi radioamatori: Cenusa Gheorghe - YO3GU, Mastu Ocatvian - YO3RK, Jula Gheorghe - YO3RO, Marin Leonard - YO3RW si Bolcsak Zoltan - YO3RX. Acestia operau si se intalneau la clubul YO3KSD. Tot din aceea perioada, la Federatie, am cunoscut si alti radioamatori precum: Mircea Constantinescu - YO3CM, George Craiu - YO3RF, Pantea Ionel - YO3RI, Liviu Macoveanu - YO3RD.

YO3CCC: Cum v-a venit ideea sa participati la concursuri?

YO3AAJ: In anul 1964, Marin Leonard m-a indemnat sa ma pregatesc pentru a participa la "Campionatul republican de telegrafie sala". In urma participarii, la o proba m-am clasat pe locul 6, iar la alta proba pe locul 11, performanta care nu m-a satisfacut eu fiind deja radiotelegrafist profesionist. M-am antrenat si anul urmator, la acelasi concurs am obtinut primul titlu de campion la "receptie viteza" si locul 2 la "regularitate". Am continuat sa particip si in urmatorii 12 ani cu rezultate foarte bune.

YO3CCC: Cum ati ajuns sa fiti implicat in activitatea care se desfasura la Scoala Generala Experimentala nr.175?

YO3AAJ: In primii doi ani de activitate in cadrul scolii aflata in apropiere de casa unde locuiesc si unde invatau si copii mei, l-am ajutat pe un profesor care avea un cerc de electronica si RGA. Cu copii pe care i-am pregatit impreuna cu profesorul Rosu am participat la un concurs de RGA, etapa municipala unde echipa scolii s-a clasat pe primul loc, indeplinind conditiile pentru a participa la Campionatul National care s-a desfasurat la Poneasa - judetul Caras-Severin.

YO3CCC: Cum de v-a venit ideea sa transmiteti pasiunea pentru telegrafie atator copii?

YO3AAJ: Pana acum, vulpile emiteau in fonie, urmand ca din anul urmator sa se schimbe regulamentul, iar vulpile sa transmita in telegrafie. Din acest motiv a trebuit sa initiez copiii in tainele telegrafiei. Dupa primele lectii am observat cum copiii sunt interesati de invatarea alfabetului Morse si am intensificat antrenamentul, reusind ca in 4-5 luni sa ajunga sa receptioneze la peste 160 de semne/minut. Dupa un timp, profesorul Rosu s-a mutat la alta scoala iar cercul lui din cadrul scolii s-a desfiintat si am ramas doar eu si cativa copii telegrafisti.

3CCC: Cum v-a venit ideea infiintarii Radioclubului Scolii 175 - YO3KWF?

YO3AAJ: Pe vremea aceea, Dascalu Dem - YO8DD initia radiotelegrafisti din randurile pionierilor cu care participa la diferite concursuri. Tot el m-a ambitionat si pe mine, dar totdata mi-am pus intrebarea: "Numai la Suceava sunt copii talentati?" Si asa mi-a venit ideea infiintarii unui "cerc" in Scoala Generala Experimentala nr. 175.

YO3CCC: Imi puteti enumera cativa dintre copiii pe care i-ati pregatit in "tainele telegrafiei" ca antrenor si ulterior au devenit campioni?

YO3AAJ: Dintre copiii pregatiti de mine in prima serie s-au remarcat: Manea Janeta, Hera Alexandru si Grogoriu Vicentiu. Au urmat si alte serii de unde ii pot enumera pe: Udrescu Adrian, Varlaam Valentina, Dabija Gabriela, Petheu Iulian, Marin Nicoleta, Popescu Mihaela, Ispas Horia si lista ar putea continua cu inca foarte multe nume.

YO3CCC: Care au fost cele mai bune performante obtinute de copii pregatiti de d-voastra?

YO3AAJ: Cele mai bune rezultate le-a obtinut Manea Janeta (peste 150 de titluri de campion national si international), iar Petheu Iulian s-a remarcat prin receptie si transmitere viteza (receptie cifre la viteza de 510 semne/minut, iar litere la 320 semne/minut; acest record s-a mentinut pe pozitie multi ani la rand).

YO3CCC: Cred ca ar trebui facute cateva lamuriri. Absolut din intamplare, la aceasta scoala unde d-voastra ati facut performanta am invatat si eu intre anii 1962 (cand m-am mutat cu parinti in casa noua in acest cartier si am venit aici in clasa a treia) si 1968. De ce se numea "Scoala Generala Experimentala"? Pentru ca aici nu se cunostea notiunea de invatator. Elevii aveau din clasa intai cate un profesor la fiecare materie. Era singura scoala generala din Bucuresti unde se practica sistemul acesta de invatamant. Si tot de atunci imi aduc aminte cu mare placere de orele de Educatie fizica pe care le faceam cu dl. prof. Petheu Ion (care ulterior a devenit directorul scolii), tatal lui Petheu Iulian de care vorbeati mai devreme.

Ati gasit sprijin si intelegere din partea conducerii scolii? Dar din partea parintilor?

YO3AAJ: In scoala, am primit sprijin neconditionat din partea conducerii scolii dar si din partea "Organizatiei de pionieri", care m-au sponsorizat cu sumele de bani necesari pentru procurarea de materiale dar si a unor magnetofoane stereo, care erau ceva deosebit pentru vremea aceea. Banii primiti erau obtinuti din valorificarea deseurilor: sticle, borcane, fier vechi, maculatura, etc. Un aport deosebit l-am primit si de la FRR, unde am fost membru in Biroul Federal peste 20 de ani. Tot in cadrul FRR am ocupat timp de 20 de ani si functia de Presedinte al Comisiei Centrale de Telegrafie Viteza. Cu copiii din scoala nr. 175 am lucrat timp de 29 de ani. Timp de 20 de ani am facut "munca voluntara" din placere, iar ultimii 9 ani am fost retribuit cu jumatate de norma la Clubul Copiilor din Sectorul 1. De asemenea si parintii copiilor m-au sprijinit si inteles, lasandu-si copiii sa participe la acest "cerc de telegrafie". In toata activitatea mea ca antrenor, am invatat telegrafie peste 750 de elevi, iar dintre acestia in jur de 100 au obtinut diplome si medalii.

YO3CCC: In incheiere, tin sa-i multumesc d-lui Capraru Vasile pentru timpul acordat dar si pentru diversele acte pe care le-am fotografiat; de asemenea am fotografiat si cateva din numeroasele diplome obtinute in activitatea sa de radioamator de pana acum.

Interviul a fost facut in data de 10 septembrie 2009.

Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi vazut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Sa%20facem%20cunostinta%20cu%20Capraru%20Vasile%20YO3AAJ/index.html