În cadrul celei de-a xI-a ediţii a Festivalului Culturii Indiene “NAMASTE INDIA”, Sub Auspiciile Ambasadei Indiei la Bucureşti, sâmbătă, 8 iunie 2019, ora 17, la Casa Universitarilor (Str. Dionisie Lupu nr. 46, Bucureşti), a avut loc “parada SARIUrilor”.
O invitaţie de a descoperi frumuseţea celui mai vechi veşmânt al femeii indiene, exemplificat printr-o explozie de culori şi simboluri.
Originea sariului (din limba sanscrită, „sati” – fâşie de material, panglică, bandă) se pierde în noaptea vremurilor, acesta fiind oglindit în cele mai vechi opere de artă ale Indiei – sculptură, pictură, muzică şi dans. De el se leagă nenumărate mituri, legende, poveşti şi basme populare. În ciuda schimbărilor socio-economice şi a gusturior vestimentare, sariul continuă să rămână o prezenţă constantă în viaţa femeii indiene.
Misterul sariului stă în faptul că, indiferent de spaţiul geografic, de vârstă, statut social, de aspectele religioase şi socio-culturale ale vieţii, de anotimpuri sau de stilul în care este purtat, acesta conferă sexului frumos o graţie şi o senzualitate aparte pe care nici un alt veşmânt nu le poate oferi. Arta de a drapa sariul reflectă îndemânarea, gustul, sensibilitatea şi creativitatea proprii fiecărei femei. Stilurile în care acest veşmânt poate fi purtat diferă în funcție de ocazie şi de obiceiurile şi tradiţiile fiecărei zone în parte, reliefând o simbolistică aparte. Succesul şi perenitatea sariului sunt, pe de o parte, atributele simplităţii şi confortului, iar, pe de altă parte, ale eleganţei şi rafinamentului pe care aceesta le conferă, constituind o piesă vestimentară unică în lume, care dezvăluie milenii de istorie şi spiritualitate...
A prezentat: Carmen Coţovanu Pesantez, specialist în cultură şi civilizaţie indiană.
Organizatori: CENTRUL CULTURAL “RABINDRANATH TAGORE”, Centrul de Artă „Euterpe” şi Casa de Cultură „Friedrich Schiller”.
Sursa: CENTRUL CULTURAL “RABINDRANATH TAGORE”
Un album cu fotografii ocazionat de acest subiect poate fi văzut aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/
Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer