You are here

Sa facem cunostinta cu Dumitru-Dorin Prunariu

Se intampla prin 1970 cand am aflat ca in Parcul Herastrau se organizase Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus" pentru copii. Eram in vacanta de vara. Pe atunci locuiam in Calea Grivitei (P-ta Chibrit) si aveam vreo 17 ani. Am mers pe jos tot B-dul Expozitiei, am ajuns in Parcul Herastrau si am traversat cu vaporasul dincolo (am strans bani din timp ca sa am cu ce plati biletul la vaporas), pe partea cealalta a parcului, unde era organizata expozitia. Aici, un grup de elevi din Brasov intre care si Dumitru-Dorin Prunariu, viitorul nostru cosmonaut, aveau expuse doua lucrari: "Sala de invatamant programat" si "Rampa de lansare pentru rachete cu pupitru de comanda".                                                                                                                           

Si acum, dupa 41 de ani, stau fata in fata cu cel care, atunci, mi-a incantat copilaria cu aceele lucrari.

Nini: Unde sunteti nascut?

D-l Prunariu: M-am nascut in Brasov pe 27 septembrie 1952.

Nini: De unde ati capatat pasiunea asta pentru zbor, pentru aeronautica?

D-l Prunariu: In copilarie, am inceput calea catre stele activand in cadrul Cercului de aeromodelism, condus de catre profesorul Buta Bucur, din cadrul Palatului pionierilor din Brasov. Aici am construit modele de planoare si de avioane, visand sa devin constructor de aparate de zbor. Apoi am trecut la Cercul de rachetomodele organizat in cadrul Scolii generale Nr. 10, numit "Mesagerii Cosmosului", condus de profesorul Augustin Tamas. Aveam numai 17 ani cand am dobandit premiul republican la Concursul de creatii tehnice "Minitehnicus". Cu aceasta ocazie am primit carnetul de membru Minitehnicus nr. 103. Nici nu ma gandeam ca peste 11 ani voi deveni al 103-lea cosmonaut al lumii.

Nini: Ce profil avea liceul pe care l-ati urmat?

D-l Prunariu: Am absolvit Liceul de Matematica-Fizica nr. 1 din orasul natal in anul 1971.

Nini: Parintii ce parere aveau de acesta pasiune a fiului lor?

D-l Prunariu: Parintii (tata inginer, mama cadru didactic la o scoala generala) m-au sustinut in acesta activitate. Erau bucurosi ca ma ocup de lucruri utile si interesante si nu pierd timpul cu alti colegi pe strada. Mai tarziu am fost sustinut si indrumat de catre pofesorii din facultate.

Nini: Ce facultate ati urmat?

D-l Prunariu: Am urmat si absolvit Facultatea de Inginerie Aerospatiala din cadrul Universitatii "Politehnica" din Bucuresti in anul 1976 cu specializarea inginerie aeronautica.

Nini: Unde ati primit repartitie dupa terminarea facultatii?

D-l Prunariu: Dupa finalizarea studiilor universitare am lucrat ca inginer stagiar la Intreprinderea de Constructii Aeronautice (IAR) din Ghimbav (judetul Brasov), intre anii 1976-1977.

Nini: Cand v-ati casatorit?

D-l Prunariu: In anul 1974 m-am casatorit cu Crina Rodica Prunariu, cu care am fost coleg de facultate, actualmente diplomat in cadrul Ministerului Afacerilor Externe, fiind din 2007 ambasadorul Romaniei in Armenia.

Nini: Cum ati ajuns in cadrul programului spatial Intercosmos?

D-l Prunariu: In timpul stagiului militar efectuat in cadrul Scolii de ofiteri de rezerva aviatie de la Bacau, in mai 1977, comandantul de atunci al unitatii militare, locotenentul-colonel Ioan Stahie, devenit apoi Sandulescu (cel care avea sa devina mai tarziu general de aviatie si sa indeplineasca functia de comandant al Aviatiei si Apararii Antiaeriene a Teritoriului pan? in 1997), a intrat la curs si ne-a anuntat pe inginerii militari TR ca se fac selectionari pentru programul Intercosmos. 17 dintre noi au acceptat, printre care si eu, evident.

Nini: Care au fost motivele care v-au determinat sa faceti aceasta alegere?

D-l Prunariu: La baza acestei optiuni au stat trei criterii decisive:
-cine doreste sa fie supus acestor teste va merge la Bucuresti cu un avion militar, ne-a spus comandantul; aveam ocazia sa zbor cu un astfel de aparat;
-vizita medicala; aveam ocazia sa fac niste vizite medicale complete in contul armatei;
-sotia era inca studenta si m-am gandit ca nu strica sa stau cateva zile la Bucuresti, alaturi de ea.

Nini: Care au fost pasii pe care i-ati urmat in continuare?

D-l Prunariu: Dupa efectuarea testelor medicale la Bucuresti, toti 17 am fost respinsi. Motivul respingerii mele a fost faptul ca la probele de efort, pe fondul unei raceli de moment si a catorva kilograme in plus, mi se depistasera perturbatii ale parametrilor inimii. La doua luni dupa respingere, dosarele a cinci candidati intre care si al meu, au fost reluate, reusind de data aceasta sa trec cu succes de toate probele.

Nini: Ce a urmat?

D-l Prunariu: In septembrie 1977 am finalizat cursurile Scolii de ofiteri de rezerva aviatie din Bacau, cu gradul de sublocotenent in rezerva. Din toate grupele de selectie au ramas in aceea faza sapte candidati, doi au renuntat din motive personale, iar inca doi au fost eliminati dupa o pregatire initiala si ultimele faze de testare efectuate in tara.
Initial, in toamna anului 1977, candidatii cosmonauti au fost detasati de la locurile lor de munca la unitatea militara de aviatie de la Bacau, fiind inclusi intr-un program de pregatire multidisciplinar. Pregatirea a cuprins o serie de cursuri de pregatire teoretica efectuate la Academia Militara din Bucuresti, cateva zeci de ore de zbor pe avioane MIG 15 efectuate la Bacau si educatie fizica si cursuri de limba rusa efectuate la Cabana Aviatorilor din Poiana Brasov. Ofiterul responsabil cu pregatirea fizica primise ordin ca in doua luni sa scoata din inginerii candidati cosmonauti sportivi de performanta. Pe fondul unor exagerari in solicitarile la efort fizic fara perioade adecvate de recuperare, in caracterizarea mea a scris: "oarecare lipsa de vointa in pregatirea fizica". La data de 1 ianuarie 1978, eram totusi selectionati trei candidati ca membri ai grupului de pregatire a cosmonautilor din cadrul Misiunii Spatiale Romano-Sovietice Intercosmos. Cei trei candidati erau ing. Dumitru-Dorin Prunariu, ing. Cristian Guran si capitanul ing. Mitica Dediu. Inainte de zborul cosmic lui Dediu i s-a schimbat oficial prenumele din Mitica in Dumitru, iar referitor la mine s-a decis ca in presa sa apar doar cu prenumele Dumitru. Candva prin februarie 1978 toti trei am plecat la Moscova pentru a fi supusi unei evaluari finale de catre specialistii rusi din cadrul Institutului de Cercetari Biomedicale in domeniul aviatiei si cosmonauticii. Dumitru Dediu era cu 10 ani mai in varsta decat mine si cu 9 decat Guran si dupa regulile militare era considerat drept favorit. Dupa testele de la Moscova, Cristian Guran (foarte bine preg?tit profesional) a fost eliminat din echipa de potentiali cosmonauti romani din cauza unor problemelor ale aparatului vestibular. In cele din urma, eu si Dediu am fost alesi sa efectuam programul intreg de pregatire pentru a deveni cosmonauti. Pe 13 martie eu si Guran am devenit ofiteri activi cu gradul de locotenent-major. Pe 20 martie 1978 eu si Dediu impreuna cu familiile am plecat in Oraselul Stelar de langa Moscova pentru a incepe oficial programul de pregatire pentru zborul cosmioc. Conditia mea fizica, adica sportiva, care lasa de dorit acasa, s-a imbunatatit abia la rusi. Medical, trecuseram de toate testele. Dumitru Dediu, insa, chiar daca nu avea cele mai bune performante la capitolul stiintific, excela fizic si medical.

Nini: Cat timp a durat aceasta pregatire?

D-l Prunariu: Timp de trei ani, in perioada martie 1978 - mai 1981, eu si Dediu am urmat o pregatire de specialitate in calitate de candidati cosmonauti la Centrul de Pregatire a Cosmonautilor "Iuri Gagarin" din Zviozdnii Gorodok - "Oraselul Stelar" (aflat in apropiere de Moscova).

Nini: Apropo, cati ani aveati cand a zburat in cosmos Iuri Gagarin?

D-l Prunariu: Atunci aveam numai 9 ani.

Nini: In ce consta program spatial Intercosmos?

D-l Prunariu: O prima grupa de cosmonauti in cadrul programului Intercosmos, initiat de catre URSS si adresat tarilor aliate socialiste, au inceput pregatirea in 1976 si au zburat in Cosmos in 1978. Acestia au fost din Cehoslovacia, Polonia si Germania Democrata. Romania a facut parte din a doua grupa Intercosmos. In mai 1977, au inceput si in Romania sa se faca selectionari pentru programul de zboruri cosmice. pentru detasamentul cosmonautilor s-au oferit voluntar peste 150 de candidati din mai multe grupuri de selectionare, majoritatea fiind piloti de avioane supersonice si ingineri. Programul "Intercosmos" era un program cosmic bine definit, care avea prevederi foarte clare si o evolutie bine precizat?: de la experimente care au fost efectuate in regim automat la bordul diferitelor rachete de mare altitudine sau nave cosmice sovietice, pana la experimente complexe efectuate de cosmonauti. Exista un Program de dezvoltare a studiului cosmosului in cadrul Lagarului socialist. Mai exact, era o competitie intre SUA si URSS. Din aceasta competitie a rezultat o dezvoltare intensa si rapida in toata lumea.

Nini: Sa revenim la cursurile de pregatire de la Moscova.

D-l Prunariu: A doua grupa Intercosmos care a inceput pregatirea in martie 1978 in "Oraselul Stelar" a constat din cate doi candidati din cinci tari: Bulgaria, Ungaria, Cuba, Mongolia si Romania. Dupa un an, pe motive politice, rusii au adus in pregatire si candidati din Vietnam, inclusi in a doua grupa Intercosmos. Toti candidatii cosmonauti straini au locuit in "Oraselul Stelar" impreuna cu familia, conditie impusa de partea rusa, ceea ce a fost un fapt benefic pentru toti, familia avand ocazia sa-si sustin? moral candidatul, sa invete limba si sa se integreze mediului de acolo. Toata pregatirea se facea in limba rusa.
Se urmareau atat calitatile fizice cat si calitatile psihice; era nevoie de persoane foarte stabile din punct de vedere psihic. In timpul antrenamentelor esti trecut prin tot felul de situatii la limita dar controlate de la sol. La simulator ni se dadeau niste situatii de avarie prin care au trecut cosmonautii anteriori; in felul asta deveneai capabil sa faci fata acestor situatii.

Nini: Stiu ca erati cel mai tanar din programul Intercosmos.

D-l Prunariu: Asa este. Eram deja inginer de aviatie si la 25 de ani am devenit si candidat cosmonaut.

Nini: Cand ati fost instiintat ca ati fost primul nominalizat?

D-l Prunariu: La 12 mai 1981, am fost confirmat in mod oficial ca sunt primul nominalizat in cadrul zborului spatial romano-sovietic, alaturi de cosmonautul sovietic colonel Leonid Popov - comandant de echipaj. Acesta era un cosmonaut experimentat care mai efectuase un zbor cu o durat? de 186 de zile, la bordul statiei cosmice "Saliut-6". Cosmonautul roman Dumitru Dediu si cosmonautul sovietic Iuri Romanenko au fost numiti ca membri ai echipajului de rezerva.

Nini: Cum a primit vestea colegul d-voastra?

D-l Prunariu: Dumitru Dediu a primit vestea cu multa tristete, mai ales ca aceasta a venit chiar în ziua lui de nastere.

Nini: Aveati un program bine stabilit?

D-l Prunariu: Totul era planificat, inclusiv odihna. Cu o zi inainte de lansare, am fost liber.

Nini: Cand a avut loc lansarea?

D-l Prunariu: Decolarea rachetei Soiuz-40 a fost amanata cu cateva zile fata de data planificata din cauza unor defectiuni descoperite inainte de ridicarea pe rampa de lansare.
Cu aproape trei saptamani inainte de lansare cele dou? echipaje, principal si de rezerva, au fost aduse din Oraselul Stelar de lang? Moscova la cosmodromul Baikonur din Kazahstan, unde au continuat pregatirea in vederea lansarii.
Spre seara zilei de 14 mai 1981, un autobuz special ne-a adus pe cei doi cosmonauti din echipajul principal, echipati pentru zbor, catre Platforma 17 de la cosmodromul Baikonur. Cu doua ore inainte de start echipajul a ocupat pozitia de lansare in capsula navei cosmice aflata in varful rachetei purtatoare, efectuand pana la lansarea propriu-zisa o serie de teste ale aparaturii si sistemelor navei. La ora 20 16' 38" (ora Bucurestiului), de pe cosmodromul Baikonur, a fost lansata racheta purtatoare cu nava cosmica Soiuz-40 (în greutate total? de 300 tone), avand la bord echipajul mixt romano-sovietic.

Nini: Cat de repede ati urcat in spatiu?

D-l Prunariu: Dupa 8 minute si 50 de secunde nava cosmica se desprindea de ultima treapta a rachetei purtatoare, aflanduse deja la 220 Km altitudine, aprox. 3000 Km de punctul de lansare si deplasandu-se in jurul Pamantului cu o viteza de 28.500 Km/h pe o orbita inclinata fata de Ecuator cu 51,6°. Am devenit astfel primul roman din istorie care a zburat în spatiu.

Nini: Ce durata avea sa aiba zborul?

D-l Prunariu: Conform planificarii zborurilor Intercosmos zborul avea sa dureze aproape 8 zile, intre 14 mai si 22 mai 1981.

Nini: Cum a decurs cuplarea cu statia orbitala?

D-l Prunariu: Decolarea a decurs fara probleme. Dupa inscrierea pe orbita circumterestra, verificarea parametrilor tehnici ai navei in conditii reale de zbor si efectuarea primei manevre orbitale de ridicare a orbitei, care au durat pana la ora 4 dimineata a zilei urmatoare, am primit permisiunea sa dezbracam costumele de scafandru cosmic, sa trecem in modulul orbital si sa ne odihnim. Ne-am trezit a doua zi la ora 12, si dupa ce am mancat, am efectuat a doua manevra de ridicare si corectie a orbitei navei cosmice in vederea inceperii manevrelor de cuplare cu statia orbitala Saliut-6. In momentul cuplarii, Soiuz-40 avea o viteza relativa fata de statie de 0,3 m/s.
La 15 mai, nava cosmica Soiuz-40 se cupleaza la complexul orbital Saliut 6 - Soiuz T-4. Am petrecut sapte zile pe statia orbitala Saliut 6. Acolo, ne-am intalnit cu cosmonautii sovietici Vladimir Kovalionok si Victor Savinih, care se aflau deja pe orbita circumterestra din data de 21 martie 1981.

Nini: Cam in cat timp reuseati sa va imbracati in costumul de scafandru cosmic in imponderabilitate?

D-l Prunariu: Ajunsesem la performanta de a ma imbraca in imponderabilitate in costumul de scafandru cosmic care avea 13 kilograme in timpul record de 7 minute.

Nini: Ce experiente ati realizat in timpul celor 7 zile cat ati stat la bordul statiei orbitale?

D-l Prunariu: Pentru o saptamana am lucrat impreuna, realizand 22 de experimente stiintifice, printre care cele denumite "Capilar", "Biodoza", "Astro" sau "Nanobalanta". Biodoza, de exemplu, a fost legat de studiul campului magnetic al Pamantului si al radiatiilor din jurul acestuia si influenta lui asupra organismelor vii. Marea majoritate a experimentelor efectuate au fost de conceptie romaneasca, iar aparatura realizata in Romania pentru acest scop s-a remarcat printr-un grad inalt de miniaturizare, fiabilitate si consum redus de energie, functionand ireprosabil. Acestea au avut drept scop obtinerea de informatii deosebit de pretioase pentru largirea cunostintelor in domeniul astrofizicii, fizicii nucleare si tehnologiei cosmice, iar experimentele biomedicale au contribuit la completarea cunostintelor existente privind comportarea organismului uman in conditiile specifice zborului cosmic, cat si la progresul cercetarilor fundamentale in domeniul medicinei aeronautice si al biologiei. Rezultatele obtinute au fost utilizate pentru pregatirea zborurilor care au urmat.

Nini: Cum a decurs revenirea din spatiul cosmic?

D-l Prunariu: Programul de cercetare fiind incheiat, a avut loc revenirea din spatiul cosmic in data de vineri, 22 mai 1981, la ora 16,58, ora Romaniei. Capsula de coborare a navei spatiale "Soiuz 40" (2/3 din nava nu se recupereaza) a aterizat in conditii aproape normale pe pamant, conform programului, in zona stabilita, la 225 kilometri sud-est de orasul Djezkazgan, din stepa Kazahstanului. Aterizarea a fost cu unele peripetii, parasuta deschizandu-se cu 4 secunde intarziere, la mai putin de 9.600 Km cum era prevazut, ceea ce a prilejuit tuturor mari emotii.

Nini: Cat timp a durat zborul pe orbita in total?

D-l Prunariu: Am inconjurat Pamantul de 125 de ori, parcurgand 5.260.000 km, cu viteza de 28.500 Km/ora, in 7 zile, 20 de ore, 42 de minute si 52 de secunde.

Nini: In imponderabilitate ce modificari apar?

D-l Prunariu: Apar mai multe modificari si perturbatii in functionarea organismului:
-perturbatii olfactive;
-perturbatii de circulatie sanguina cu consecintele aferente;
-modificari in articulatii;
-modificari de metabolism.
Am avut printre altele dureri de coloana in regiunea lombara aproape pe tot parcursul zborului cosmic. Ma trezeam aproape regulat pe la 5-5,30 dimineata de durere si simteam nevoia imediata de a ma misca.

Nini: Ce se observa de la inaltime?

D-l Prunariu: Din cauza vitezei mari de deplasare a navei cosmice nu poti observa prea mult timp aceleasi regiuni. Imaginile pamantului pe viu sunt extraordinare. Vezi continente, oceane, fenomene meteorologice, activitati umane in timp real. Avioanele de linie pareau ca stau pe loc. De la inaltime se vad bine si distrugerile facute de mana omului:
-poluare;
-taierea padurilor;
-avansarea desertului.

Nini: Dupa revenirea pe Terra ati avut nevoie de readaptare la conditiile terestre? Daca da, care sunt ele?

D-l Prunariu: Prima problema dupa revenirea pe pamant a fost ca nu am putut sa merg. Perturbatiile vestibulare si slabiciunea dupa imponderabilitate a picioarelor au facut ca o jumatate de ora sa fiu nevoit sa stau intins la semi-orizontala. Chiar si primul interviu l-am dat tot din acesta pozitie. Efectele sunt oarecum inverse fata de cele legate de adaptarea la imponderabilitate.

Nini: Care au fost tarile pe atunci socialiste care au trimis oameni in Cosmos? Daca se poate in ordinea lor.

D-l Prunariu: Cehoslovacia, Polonia, RDG, Bulgaria, Ungaria, Vietnam, Cuba, Mongolia, Romania.

Nini: Romania, a cata tara din lume este in ordinea trimiterii de oameni in Cosmos?

D-l Prunariu: Romania este a noua tara din lume nepunand la socoteala SUA si Rusia.

Nini: D-voastra, al catelea pamanteam ajuns in Cosmos sunteti?

D-l Prunariu: Eu sunt cel de-al 103-lea pamantean care ajunge in Cosmos.

Nini: Banuiesc ca dupa acest zbor in Cosmos ati fost decorat.

D-l Prunariu: Nu am zburat in Cosmos pentru decoratii dar acestea au venit de la sine. Am fost decorat cu cele mai inalte decoratii romanesti si rusesti. Guvernul Uniunii Sovietice mi-a decernat ordinele de "Erou al URSS" cu "Steaua de Aur", pentru savarsirea cu succes a primului zbor cosmic cu participarea unui cetatean roman. La intoarcerea in tara, in 1981, am fost decorat de Nicolae Ceausescu cu Ordinul de Erou al RSR.

Nini: Stiu ca faceti parte dintr-o Asociatie Profesionala Internationala.

D-l Prunariu: In 1985 s-a infiintat o Asociatie Profesionala Internationala neguvernamentala a cosmonautilor din toata lumea din care fac si eu parte. Aceasta se numeste Asociatia Exploratorilor Spatiului Cosmic. In prezent sunt Presedintele filialei europene a asociatiei; sunt unul din cei 25 de membri fondatori ai acestei asociatii. Limbile oficiale in asociatie sunt engleza si rusa. Intre timp am invatat si eu limba engleza, care acum este prima mea limba straina de lucru.

Nini: Cati pamanteni au ajuns in Cosmos?

D-l Prunariu: Pana acum au ajuns in Cosmos un numar de 517 pamanteni, unii avand chiar mai multe zboruri la activ; peste 350 de astronauti (zburatori in Cosmos) fac parte din asociatie.

Nini: Pe copiii d-voastra i-ati indrumat catre aceeasi pasiune pe care o aveti?

D-l Prunariu: Cei doi copii ai mei sunt: Radu-Catalin (nascut in 1975) si Ovidiu-Daniel (nascut in 1977); ambii s-au inscris la aeroclub. Au inceput cu parasutismul. Cel mare a absolvit facultatea de finante-banci dar a ajuns pilot la TAROM iar cel mic s-a orientat catre Relatii Internationale.

Nini: Predati cursuri pe undeva?

D-l Prunariu: Da, inainte de 1989 am predat la Institutul Politehnic la Facultatea de Inginerie Aerospatiala. In anul 1999 am absolvit cursurile Colegiului National de Aparare, perioada in care mi-am adancit preocuparile si interesul pentru geopolitica. In paralel, predau un curs de Geopolitica si Spatiul Cosmic in cadrul Facultatii de Relatii Economice Internationale a Academiei de Studii Economice din Bucuresti.

Nini: Ce functii ati avut de-a lungul timpului?

D-l Prunariu: De profesie, sunt inginer aeronautic. Ca militar am gradul de general maior (cu 2 stele), trecand din anul 2007 in rezerva. Am fost, pe rand, ofiter inginer in cadrul Comandamentului Aviatiei Militare, sef al Aviatiei civile romane, presedinte al Agentiei Spatiale Romane, ambasador al Romaniei in Federatia Rusa, presedintele Comitetului ONU pentru Explorarea Pasnica a Spatiului Extraatmosferic.

Nini: Noi, romanii, avem vreo Agentie spatiala?

D-l Prunariu: Sigur ca da, in 1991 s-a infiintat Agentia spatiala romana care s-a dezvoltat permanent si prin intermediul ei, Romania a devenit membru plin al Agentiei Spatiale Europene, acordul de aderare fiind semnat pe 20 ianuarie 2011.

Nini: Credeti in civilizatiile extraterestre?

D-l Prunariu: Sunt convins ca exista viata si in alte parti in Univers. Ar fi absurd sa credem ca o singura planeta, Pamant, o planeta mica intr-un sistem solar aflat la marginea unei galaxii ar fi singura gazda a vietii in Univers. Marea problema a descoperirii vietii in alta parte sau chiar a altor civilizatii, sunt posibilitatile noastre reduse de investigatii raportate la imensitatea Universului.

Nini: Aveti o alta viziune dupa un zbor in Cosmos?

D-l Prunariu: Da. Cosmosul iti deschide noi orizonturi. Ajungi sa iti vezi propria planeta din exteriorul ei, sa ai alta perceptie asupra spatiului si dimensiunilor problemelor terestre.

Nini: Daca s-ar mai ivi ocazia ati mai pleca in Cosmos?

D-l Prunariu: As pleca oricand in Cosmos, daca mi s-ar mai oferi aceasta ocazie. Daca s-ar pune problema sa reiau pregatirea pentru un zbor cosmic, cred ca as face orice pentru a-mi reintra in forma cat mai rapid. Mi-e dor de Cosmos.

Nini: In incheiere, imi puteti spune ceva despre planeta Pamant?

D-l Prunariu: Trebuie sa avem grija de ea ca de casa noastra proprie.

Un album cu imagini ocazionat de acest interviu se gasesc aici: http://nini.qsl.ro/yo3ccc/Primul%20cosmonaut%20roman%20Dumitru-Dorin%20Prunariu/index.html

Category: 

Theme by Danetsoft and Danang Probo Sayekti inspired by Maksimer